» Dupa numeroase experiente dezastruoase, oamenii continua sa cada in capcana jocurilor piramidale si a altor scheme
de investitii care se dovedesc a fi escrocherii.
» Profesorul american de psihologie Stephen Greenspan incearca sa explice, intr-un eseu publicat de "Wall Street Journal", mecanismul atractiei exercitate de astfel de scheme financiare.
» Scepticismul si prudenta sunt cele mai bune arme impotriva inselatoriei, dar acestea sunt contrabalansate de tendinta oamenilor de a copia comportamente care altora le-au adus succes.
Profesorul Stephen Greenspan (nici o legatura cu fostul sef al Rezervei Federale, Alan Greenspan) vorbeste in cunostinta de cauza: si-a pierdut o treime din economiile pentru pensie investite in fondul lui Bernard Madoff, considerat un "guru al finantelor", de fapt creatorul unei scheme piramidale care a functionat cateva zeci de ani, soldandu-se cu o frauda de 50 de miliarde de dolari. Folosindu-se pe el insusi ca studiu de caz, Stephen Greenspan identifica patru factori principali care influenteaza deciziile care, dupa mai mult sau mai putin timp, se dovedesc naive. Cei patru factori sunt situatia, cunoasterea, personalitatea si emotia.
Orice actiune naiva are loc atunci cand o persoana este pusa in fata unei provocari sociale pe care trebuie sa o rezolve. In cazul unei decizii financiare, provocarea consta de obicei in a fi sau nu de acord cu o optiune financiara care ti se prezinta drept benefica, dar care presupune si unele riscuri. Cu cat gradul de risc este mai ridicat, cu atat mai mare trebuie sa fie presiunea sociala pentru a ne determina sa acceptam provocarea. In cazul fondului de investitii al lui Madoff, presiunea sociala a fost extrem de ridicata, acesta fiind prezentat drept un mare expert si filantrop, in care au avut incredere numeroase personalitati si firme cu o reputatie serioasa.
Madoff a avut inteligenta de a oferi castiguri mai degraba modeste, nu spectaculoase, fata de care s-ar fi manifestat mai multa suspiciune. Astfel, au fost pacaliti si oameni in general prudenti, nu putini fiind pensionarii care si-au investit prin el toate economiile. Mai mult, Madoff a atras in schema lui fonduri de investitii solide, facand astfel multe victime indirecte (acesta a fost si cazul autorului eseului, care investise intr-o filiala a gigantului de asigurari american Mass Mutual Life, care a investit in compania lui Madoff).
Economistul Robert J. Shiller a denumit "exuberanta irationala" tendinta oamenilor de a-si modela actiunile (in special atunci cand se confrunta cu probleme pe care nu le inteleg pe deplin) dupa comportamentul altor oameni. In cazul unor decizii financiare, faptul ca unii par sa obtina profituri mari investind intr-o companie sau un domeniu ii determina si pe altii sa investeasca.
Al doilea factor analizat este cunoasterea care, subliniaza Stephen Greenspan, nu trebuie confundata cu inteligenta, intrucat si oamenii cu cel mai ridicat IQ pot da dovada de naivitate in unele situatii, existand studii ale unor psihologi care arata cat de des persoanele inteligente nu isi folosesc acest dar in luarea unor decizii din viata de zi cu zi. Problema, cred specialistii, este aceea ca oamenii se bazeaza prea mult pe intuitie si pe impulsurile irationale, conduse de emotii.
si din cauza personalitatii intram de multe ori in incurcaturi. Cheia supravietuirii intr-o lume plina de escroci si de naivi care se lasa convinsi si incearca sa ii convinga la randul lor pe altii (cum ar fi, in cazul schemei lui Madoff, consilierii financiari care, de bunacredinta, i-au sfatuit pe clienti sa investeasca in fondul acestuia) este sa ne dam seama cand sa avem incredere si cand nu, lucru extrem de dificil. Dorinta de a le face pe plac celorlalti si incapacitatea de a spune "nu" amplifica problema.
Nu in ultimul rand, emotia intervine de fiecare data cand dam dovada de naivitate. In cazul investitiei intr-o schema financiara dubioasa, emotia care ne anima este provocata de perspectiva cresterii sau protejarii averii. La unii, aceasta emotie ajunge pana la lacomie, dar nu este cazul tuturor.
Naivitatea este determinata de atat de multi factori si este atat de legata de context incat este greu de prezis in ce circumstante o persoana se va comporta naiv. Nu se poate alcatui un "model" de comportament (pe baza caruia, eventual, s-ar putea face predictii si s-ar putea lua masuri de prevenire) si pentru ca se intampla cel mult o data sau de doua ori in viata cuiva ca naivitatea sa provoace catastrofe (cum ar fi pierderea economiilor intr-o schema piramidala).
Singura arma impotriva inselatoriei ramane scepticismul, care ne poate salva de la dezastru, este concluzia profesorului Greenspan.
