Matusa din America

In anii regimului comunist, a avea rude in strainatate si, mai ales, in America era un adevarat blestem. Puteai fi supradotat si extrem de calificat daca la serviciul de cadre figurai cu rude in America, toate caile de afirmare pe plan profesional iti erau inchise, fiind suspectat de pactizare cu inamicul capitalist. Chiar daca acea ruda din America era un nenorocit care-si ducea zilele de azi pe maine, simpla sa existenta pe lume te trimitea, fara drept de apel, in randul dusmanilor de clasa potentiali. Si, prin urmare, nedemn sa ocupi o functie in afara celor categorisite, in cel mai fericit caz, drept „munca de jos” si retribuita la limita supravietuirii.
O data cu noile randuieli sociale de dupa 1989, lucrurile s-au schimat fundamental; din blestem, ruda din America s-a transformat peste noapte in binefacere demna de invidia celor ale caror familii nu si-au desfasurat tentaculele pana dincolo de Atlantic. Si, daca respectiva ruda isi amintea de cei ramasi pe meleaguri dambovitene si le trimitea cativa dolari si o invitatie sa o viziteze pe malurile Potomacului, romanul in cauza crestea in ochii conationalilor, devenind in cartier o persoana de rangul intai, dupa normele noastre balcanice…
In ultima vreme, ruda din America a capatat utilitati diverse. Bunaoara, cu prilejul obligativitatii declararii averii, unii demnitari, fosti sau actuali, detinatori de conturi consistente in banci sau sub saltea, si-au amintit brusc de cate o matusa din America, care, ajungand sa-si dea obstescul sfarsit le-ar fi lasat mostenire un teanc voluminos de bancnote verzi, astfel ca averea lor, dobandita, de fapt, pe cai ilicte in timp ce ocupau functii importante in stat, capata o deplina justificare. Si, daca nu ei, atunci sotiile lor – printre care doamna Dana Nastase – sunt fericitele mostenitoare ale cate unei rude din America. Asa ca, fara sa stea pe ganduri, au trecut in declaratiile de avere sumele ce depasesc veniturile lor normale drept mosternire de la o matusa din America, femeie in varsta si putred de bogata, care – coincidenta! – tocmai a dat ortul popii in timp ce completau cuvenita declaratie. Socoteala este simpla: America este departe si, prin definitie, americanii sunt bogati; nimeni n-ar putea, asadar, sa verifice autentificitatea declaratiei privitoare la testamentul batranei doamne, care, in ceasul al doisprezecelea, si-a amintit de nepotelul sau cu functie guvernamentala, trecuta sau actuala, din cetatea lui Bucur.
Si uite asa valori importante in dolari, euro, bijuterii si proprietati imobiliare, obtinute in ultimii 15 ani pe cai mai mult sau mai putin frauduloase sau cel putin suspecte, capata certificate de legalitate si justitia, cu ochii legati, cum o stim, n-are mijloace sa traga la raspundere niste matusi zaharisite care si-au sfarsit zilele in America, lasandu-si averea mostenire nepotului sau nepoatei cu functii guvernamentale sau parlamentare in Romania.
In acest fel, basmaua devine curata, averea este pusa la adapost de banuieli si nimeni nu se intreaba unde a fost acea matusa din America pe vremea cand mostenitorii fericiti de azi nu stiau cum sa-si ascunda mai bine inrudirea cu binefacatoarea batrana doamna.
Dar o fi existand cu adevarat asemenea matusi, al caror deces dincolo de Atlantic serveste pe Dambovita la spalarea sumelor obtinute pe sub mana?
Oricum, se stie din stramosi ca banii n-au miros si ridicolul nu ucide…