Povestea morţii lui Filaret Moţco, membru al Misiunii ONU din Mazar-i-Sharif, a început de fapt pe 20 martie în Florida, unde pastorul Terry Jones a ars un exemplar al cărţii sfinte a musulmanilor, Coranul, după ce i-a întocmit acestuia un „proces”.
Presa şi politicienii din Statele Unite au preferat să păstreze tăcerea asupra acţiunii lui Jones, tocmai pentru a nu inflama spiritele din lumea musulmană, însă Jones a făcut publică o înregistrare video a acţiunii, postând-o pe site-ul YouTube. Prima reacţie a venit din Pakistan, unde Parlamentul a dezbătut incidentul pe 22 martie. Câteva zile mai târziu, în oraşul Lahore au avut loc proteste antiamericane. Tema a fost preluată săptămâna trecută de preşedintele Afganistanului, Hamid Karzai, care a cerut într-un discurs urmărirea penală a lui Jones în SUA. Vineri, 1 aprilie, ştirea despre arderea Coranului se răspândise în întregul Afganistan prin intermediul imamilor care au condamnat acţiunea lui Jones şi au cerut pedepsirea acestuia.
Masele furioase, de nestăpânit
Miile de oameni adunaţi la slujba de vineri din Moscheea Albastră din Mazar-i-Sharif au fost îndemnaţi de imam să răzbune arderea cărţii sfinte: „Ridicaţi-vă împotriva duşmanilor Coranului cu vocile şi cu armele; este dreptul fiecăruia să lupte împotriva lor”, a zis acesta. După slujbă, peste 2.000 de oameni au pornit către reprezentanţa ONU din oraşul afgan, iar cei numai 60 de poliţişti care controlau demonstraţia nu au putut stăvili mulţimea dezlănţuită. După ce au tras câteva focuri în aer, poliţia a decis să se retragă.
Odată ajunşi la destinaţie, demonstranţii au atacat baza Naţiunilor Unite, păzită de puţine forţe de ordine băştinaşe – înarmate, dar slab pregătite, care au fost dezarmate în câteva minute de către demonstranţii din ce în ce mai încinşi. Personalul ONU s-a baricadat în două încăperi considerate sigure şi a cerut ajutorul trupelor germane şi suedeze de la două baze militare aflate în apropiere, însă intervenţia acestora a venit, din păcate, prea târziu.
Angajaţii ONU n-au avut nici o şansă
Între timp, forţele de ordine din interiorul bazei, constând dintr-o mică trupă de Gurkha nepalezi, s-au codit să deschidă focul asupra demonstranţilor; ordinele lor specificau în mod clar că nu aveau voie să tragă în populaţia civilă.
Cinci nepalezi au fost ucişi, după care demonstranţii au luat cu asalt una dintre încăperile în care se aflau membrii misiunii ONU. Odată ajunşi înăuntru, aceştia au fost întâmpinaţi de Pavel Ershov, un diplomat rus vorbitor al dialectului Dari. Acesta a încercat să trateze cu demonstranţii, reuşind să-i convingă pe aceştia că este musulman. Ershov a fost bătut cu brutalitate de către mulţimea furioasă, însă a scăpat cu viaţă. Ceilalţi trei angajaţi ONU din încăpere, o ataşată militară din Norvegia, Siri Skare, un suedez, Joakim Dungel, şi românul Filaret Moţco, au avut parte de o soartă mai cruntă, fiind împuşcaţi cu armele pe care demonstranţii le luaseră de la gărzile afgane. Alţi patru membri ai misiunii ONU au scăpat cu viaţă, ascunzişul lor nefiind descoperit de către atacatori. Dintre protestatari, patru au fost împuşcaţi de forţele de ordine.
Cât despre pastorul Jones, acesta a declarat, la două zile după tragicele evenimente din Mazar-i-Sharif, că nu se simte vinovat pentru cele întâmplate. „Musulmanii folosesc arderea Coranului drept un pretext pentru violenţe”, a afirmat el.
