Sunt ţări în care femeile sunt tratate mai rău ca animalele: bătute, violate şi folosite ca monedă de schimb. Femei care suportă în fiecare zi bătăile unui soţ care nu munceşte, dar ştie să-şi abuzeze familia, femei care au pierdut sarcini din cauza bătăilor repetate, femei violate când erau nişte copii.
Pakistanul este a treia cea mai periculoasă ţară din lume pentru femei, după Afganistan şi Congo, conform Reuters. Astfel, peste 1.000 fete şi femei sunt omorâte zilnic în numele onoarei şi aproximativ 90% din populaţia feminină a ţării este bătută în fiecare zi.
Publicaţia americană „The Atlantic” prezintă mărturiile tulburătoare ale câtorva femei pakistaneze din oraşul Karachi.
Ayesha, 18 ani: Dacă o femeie nu este castă, nu se poate căsători
„Ziua în care s-a născut fratele meu a fost dulce-amăruie: nu am mai avut voie să merg la şcoală. Tatăl meu mi-a spus că trebuie să stau acasă şi să încep să-mi câştig existanţa”. Avea zece ani atunci. Şi tot atunci a fost violată prima dată.
„Asta se întâmplă des în satele noastre. Fetele sunt violate, omorâte şi îngropate. Dacă o femeie nu este castă, nu este demnă să se căsătorească. El nu a fost pedepsit în nici un fel pentru fapta lui. Poate că oamenii au uitat ce a făcut, dar eu n-am uitat. Acum, el este căsătorit şi îşi trăieşte viaţa. Dau vina pe propria-mi soartă; sunt doar nenorocoasă„.
Ori de câte ori merge acasă, Ayesha este abuzată de tatăl ei şi este martoră la bătăile pe care le primeşte mama ei. Ea s-a refugiat acum în casa angajatoarei ei, unde a găsit liniştea. „Fără să mă judece, m-a acceptat şi mi-a oferit un loc în casa ei, m-a tratat ca pe o fiică, lucru pe care părinţii mei nu l-au făcut niciodată”.
Rehana, 37 ani: Soţul meu mă vede ca pe un animal
„Viaţa mea nu este prea diferită de cea a altor femei din Pakistan. Soţul meu este violent. Eu sunt cea care aduce banii în casă. Mă cert mereu cu soţul meu, pentru că vreau să-mi trimit copiii la şcoală. Povestea vieţii mele ar fi fost cu totul alta, dacă nu ar fi existat noaptea aceea”, îşi aminteşte Rehana.
La 14 ani, a fost logodită cu Nasir, un tânăr pe care îl plăcea şi cu care se bucura că îşi va petrece viaţa. „Cu o noapte înainte de nuntă, mai mulţi bărbaţi au intrat peste noi în casă, i-au legat pe părinţii mei şi i-au bătut. Eu dormeam cu cele două surori mai mici. Pentru că eram cea mai mare, ştiam că voi fi violată. Am luat un cuţit şi i-am ameninţat că, dacă mă ating, mă voi omorî. Am scăpat, însă Nasir şi familia lui au aflat. Am fost considerată ‘folosită’ şi nu m-am mai căsătorit. La noi în sat, se întâmplă deseori ca o tânără să fie dezonorată din motive cu totul independente de ea. La 15 ani, m-am căsătorit cu Fakhir, din disperare. Sunt a doua lui soţie şi nu mă iubeşte”.
Rehana a început să mănânce bătaie după două luni de la căsătorie. „Oasele rupte, dinţii scoşi şi sarcinile pierdute din cauza bătăilor au devenit o normalitate pentru mine. De ce mă bate, nu ştiu. Poate că mă vede ca pe un animal fără drepturi sau un sac de box pe care îşi poate vărsa frustrările. În mod cert nu mă vede ca pe o fiinţă umană. Numai când am muncit m-am simţit ca un om şi am fost tratată ca atare”.
Salma, 39 de ani: Mă bătea în mijlocul străzii
„În Pakistan, dacă eşti săracă şi needucată, aştepţi ziua în care viaţa ta se va termina; în fiecare zi, trebuie să-ţi găseşti o motivaţie să supravieţuieşti. Acum, muncesc într-o casă în care sunt tratată cu respect şi sunt sprijinită de familie. La muncă, sunt fericită; îmi este, însă, groază când trebuie să mă întorc acasă.
Fiecare zi petrecută lângă Farooq mă făcea să tremur. Mă trzeam în fiecare dimineaţă devreme, să-i calc rufele şi să-i fac micul-dejun, înainte să plec la muncă. Îşi petrecea întreaga zi acasă. Dacă întârziam, chiar şi câteva minute, consecinţele erau îngrozitoare. Mă scotea în stradă şi mă bătea în public. Nu avea nici un pic de milă faţă de mine, nici măcar atunci când eram însărcinată. Am pierdut trei sarcini din cauza lui. Pe unul dintre gemeni l-a omorât când eram încă însărcinată cu el. Uneori, când fac duş, mă uit la corpul meu plin de cicatrici şi-mi vine să plâng”, îşi aminteşte femeia.
Deşi Salma era cea care muncea, soţul ei beneficia de salariu: îşi cumpăra droguri şi băutură. „Divorţul este o practică ruşinoasă în societatea pakistaneză. Am încercat să-mi salvez căsnicia”. Acum, Farooq o ameninţă că o va stropi cu acid sulfuric dacă va îndrăzni să îşi facă o altă viaţă. „Am un singur vis: vreau să-mi văd copiii educaţi şi să nu fie niciodată expuşi la viaţa pe care am avut-o eu”.
