Acolo unde au lasat urme de neuitat si mesterul Vlad Mugur, cu „Hamlet”, acum vreo cinci decenii, si Silviu Purcarete, mai intai cu „Titus Andronicus”, apoi cu piesa „Cum doriti sau Noaptea de la spartul targului”, in urma cu doar doua stagiuni, dar si Emil Boroghina, cu al sau festival international, ce se vesteste pentru anul viitor cu o noua editie, adica pe scena Teatrului National din Craiova, purtand acum numele lui Marin Sorescu, dramaturgia shakespeariana a fost intampinata si onorata cu respect, cu profesionalism, cu bucurie. Faptul s-a adeverit in buna masura si in recenta premiera cu „Romeo si Julieta”, in traducerea lui Dan Amedeo Lazarescu, pe versiunea datorata lui Mircea Cornisteanu, pe care ne-au oferit-o regizorul grec Yannis Paraskevopoulos, scenogra-fa Lia Dogaru, excelentul creator de miscare scenica Florin Fieroiu si domnul Kosmas Efremides, autorul unei selectii muzicale discrete si expresive.
Asadar, marele Will se intoarce la Craiova, in straie foarte tineresti, daca ne gandim nu numai la varsta celor mai multi interpreti si a regizorului insusi, ci mai ales la viziunea acestuia, generatoarea unui spectacol rece, aspru, cu discrete note lirice, dar si cu accente comic-grotesti, potrivit cu expresia „metalica” a decorului si, indeosebi, cu violentele masti ale raului din lumea acestui inceput al celui de-al treilea mileniu. Uneori, actorii „citesc”, evoca spiritul textului, amintind parca farmecul uluitorului spectacol clujean cu „Hamlet” in regia regretatului Vlad Mugur, alteori ei interpreteaza, fie cu frenezie, fie cu o lucida detasare, din spatele mastilor de carnaval, fapt „anuntat” in „prolog” si incununat remarcabil la final, cand interpretii isi „parasesc” personajele, cautandu-ne adeziunea in calitatea lor de simpli actori, martori tacuti ai celor intamplate. (Coborarea in sala, cu numele „romanesti” ale altor si altor posibili eroi de poveste de iubire pe buze, nu sporeste „corola de minuni” a finalului amintit.)
Interesant este faptul ca o scena de un farmec aparte, realizata tocmai printr-o restituire „neutra”, rece a textului, aceea a ceremoniei tinerilor in prezenta calugarului Lorenzo, pare mai convingatoare decat altele, „jucate”, in care sangvinitatea exacerbata si zgomotoasa nu permite descifrarea „misterului” launtric al intamplarilor si adevarul relatiilor dintre personaje.
Cu o interpreta de foarte mare sensibilitate a Julietei, in persoana tinerei Oana Bineata, usor dezavantajata fizic in scenele mai decoltate (ce frumos incepe noaptea de iubire si cum se risipeste farmecul ei, nu atat datorita cantecului privighetorii, ci acelei harjoneli repetitive si prea putin agreabile la vedere!), si cu un Romeo apropiat tineretului nonconformist, de la noi si de aiurea, intruchipat uneori cam simplist de Catalin Baicus, cu inca vreo cinci-sase actori tineri, ca Dragos Maceseanu (Mercutio), Mircea Tudosa (Benvolio) si unul mai putin tanar, dar foarte bun, Nicolae Poghirc (Tybalt), grabiti sa faca din confruntarile lor belicoase imagini asemanatoare agresivitatii incendiare dintre gastile fanilor fotbalului, dar si cu interpreti din generatia deja consacrata, cum sunt Valentin Mihali (Capulet), Natasa Raab (Doica), Angel Rababoc (Escalus), Monica Modreanu (Lady Montague), Adrian Andone (Lorenzo) Ð convingator cand nu incarca personajul de o „filozofie” inutila, Cerasela Iosifescu (Lady Capulet) Ð situata printre cele mai apropiate personaje fata de intentia regizorului, acesta din urma ofera publicului sentimentul unui discurs incitant, chiar daca nu si omogen, in dispretul conventiilor si al cliseelor traditionale, cu atractive schimbari de tonalitate si ritm ori cu interventii surprinzatoare in poveste, asa cum se defineste ivirea celor doua „fapturi” de dincolo de moarte, Tybalt si Mercutio, potrivit arhitecturii spectacolului „pentru doua vise”, propus de domnia-sa, arhitectura guvernata in prima parte de „visul lui Romeo”, iar in cealalta de „cosmarul Julietei”.
In seara premierei si, mai ales, dupa spusele martorilor, in aceea de dinaintea ei, reintoarcerea marelui Will, acum, pe scena Teatrului National „Marin Sorescu”, a fost intampinata cu pilduitor entuziasm, ca pe o sarbatoare adevarata. Semn ca nu numai „Romeo si Julieta”, dar si grecii sunt bineveniti in Banie…
