Publicaţia Journal de Dimanche a provocat un scandal politic în Franţa când a publicat un sondaj de opinie realizat de Ifop în care, pentru prima oară şefa Frontului Naţional, Marine Le Pen nu figurează. Un alt sondaj realizat miercurea trecută îl plasa pe liderul socialist Francois Hollande în frunte, cu 30,5% din opţiuni, urmat de preşedintele Nicolas Sarkozy, cu 24,% şi Marine Le Pen cu 18,5% în scădere cu un procent faţă de precedentul sondaj.
Duminică, sondajul JDD arăta că dacă Le Pen nu ar candida atunci situaţia s-ar schimba dramatic. Astfel, sondajul demonstrază că în cazul unei eventuale blocări a candidaturii lui Marine Le Pen, principalul beneficiar ar fi Sarkozy (un transfer de 8,5%) în vreme ce Hollande ar lua numai trei procente din „prada” lepenistă. În felul acesta Sarkozy ar deveni egalul lui Hollande cu 33% şi ar avea asigurat accesul în turul al doilea de scrutin de pe 6 mai. Dar cum poate fi împiedicată Le Pen să candideze.
Democraţie a la francaise
În 1962, când Charles De Gaulle a decis că preşedintele Franţei trebuie ales prin vot direct francezii au pus problema descurajării candidaturilor fanteziste şi a realizării unei preselecţii. Astfel pentru a se califica în cursă, un candidat era obligat să strângă 100 de semnături susţinere (parrainages) din partea altor aleşi, de obicei din partea celor 36.000 de primari câţi are Franţa. În 1976, legea a fost modificată şi numărul de semnături a fost ridicat la 500. Un candidat are la dispoziţie trei săptămâni pentru a strange cele 500 de semnături. După ce numele celor 500 validate de Consiliul Constituţonal şi sunt publicate în Jurnalul Naţional, aspirantul devine în mod oficial candidat la preşedinţie şi primeşte din partea statului un avans de 153.000 de euro pentru campania electorală. În 1981, tatăl lui Marine Le Pen, Jean-Marie nu a putut intra în cursa electorală pentru că nu a strâns semnăturile necesare. Acum, fiica sa a anunţat că nu a reuşit să strângă decât 350 şi dă vină pe intimidările la care sunt supuşi aleşii locali de guvernul lui Nicolas Sarkozy.
Lovitură de PR sau act anti-democratic
Sondajul publicat de JDD a dat apă la moară teoriilor conspiraţioniste ale lui Marine Le Pen, care, prompt, s-a prezentat imediat în faţa presei afişând prima pagină a ziarului ca pe ultima „dovadă” că Sarkozy încearcă să manipuleze alegerile refuzându-i dreptul costituţional de a candida. Ea s-a prezentat drept victimă a Sistemului şi a acuzat faptul că exluderea sa din cursă reprezintă „visul clasei politice”. Marine Le Pen a denunţat presiunile şi intimidările la care ar fi fost supuşi primarii şi a cerut ca numele lor să rămână anonime. Cererea urmează să fie examinată de Consiliul Constituţional. Atât reprezentanţii dreptei prin vocea premierului Francois Fillon, cât şi cei ai stângii fie au denunţat gestul liderului Frontului Naţional fie ca pe o lovitură de PR menită să-i consolideze imaginea de luptător anti-sistem, fie s-au grăbit să laude atitudinea primarilor care au refuzat să semneze. Dar faptul că Sarkozy ar fi principalul beneficiar al eliminării ei rămâne.
Atracţia lui Marine Le Pen
De când i-a luat locul tatălui său în fruntea Frontului Naţional, Marine Le Pen a încercat să scape de eticheta de „extremă dreaptă”. A eliminat din discursul politic excesele antisemite şi a denunţat rasismul sub orice formă. În schimb, poziţia anti-imigraţie a rămas cvasi-identică dar de pe alte temeiuri ideologice. Frontul Naţional nu mai atacă musulmanii, ci denunţă imigraţia nediferenţiată a celor care nu vor să accepte valorile seculare ale Franţei, nu vor să respecte drepturile femeilor şi parazitează sistemul de asistenţă socială. Ţinta este aproape aceeaşi, limbajul diferit. În plus, Marine Le Pen pledează pentru intervenţionism de stat în politica economică şi industrială – o trăsătură gaullistă – şi pentru ieşirea din zona euro şi consolidarea statului social francez.
Un reportaj realizat de New York Times susţine că politica populistă a Frontului Naţional şi a lui Marine Le Pen a devenit atractivă nu numai în fieful tradiţional din sudul Franţei unde imigraţia masivă încurajează atitudinile extremiste, dar şi în nordul postindustrial, unde criza, lipsa locurilor de muncă şi politica lui Nicolas Sarkozy au produs dezamăgire faţă de clasa politică şi frustrare. Este foarte posibil aşadar ca, dacă Marine Le Pen nu va fi lăsată să candideze la prezidenţiale, Frontul Naţional să se răzbune la legislativele din iunie.
