Vom trece pragul Uniunii Europene cu securistii printre noi. Daca nu cumva cu ei in frunte. La 1 ianuarie 2007 se va incheia acest proces istoric de aderare la NATO si UE, insotit probabil si de o condamnare a comunismului la modul oficial. Exista informatii conform carora inainte de 22 decembrie presedintele Basescu va tine un discurs in Parlament pentru a repudia de la cel mai inalt nivel comunismul. Evenimentul ar putea avea loc la data de 18 decembrie.
Clasa politica, ravasita si dezorientata, nu reuseste insa sa faca pasul decisiv spre o normalitate adevarata, in care marea povara securisto-comunista sa nu mai poata patrunde. Ramanem in continuare tributari unei mentalitati invechite, puternic ancorata in neputinta de a arata ca vrem sa ne vindecam o data pentru totdeauna de sindromul socialismului stiintific. Liberalul Crin Antonescu spunea recent despre Stolojan ca este un analfabet in materie de libertate. Asta pentru ca a cutezat, chipurile, sa atace un grup de politicieni din PNL si pe presedintele partidului. Daca statea in banca lui, acceptand actuala „normalitate” limitata din partid, probabil ca disidentul era considerat acum doctor in probleme de democratie si libertate! Este o mostra de conditionare a unor puncte de vedere exprimate liber, neingradit, contrara tuturor incercarilor privind reformarea societatii sub aspect moral si nu numai. Ne place sau nu, vrem sau nu vrem, constatam cu tristete, dar si cu dispret faptul ca exista si politicieni de dreapta cu rang de demnitar care aplica regulile democratiei dupa principiul „cine nu este cu noi este impotriva noastra”. Nu din lipsa de cunoastere sunt sanctionate dur unele critici, in definitiv realiste, ci datorita dorintei de a anihila orice abatere de la linia trasata de „mult-iubitul si stimatul conducator”. Un conducator de partid despre care un fost sef al spionajului, Ioan Talpes, declara intr-un interviu publicat luni de „Romania libera” ca „este doar un baiat de mingi”. Cine arunca insa mingile culese de premier nu se spune.
Talpes face insa referiri la rolul jucat de oligarhi in perioada postdecembrista. Ca or fi „cadrele” de pe lista lui Turcu sau alti colegi secu – aflati in cautarea paradisului lor pierdut -, cert este ca toti promoveaza interese economice si politice de grup la niveluri inalte. Asemenea structuri atenteaza direct si nemijlocit la igienizarea unei clase politice gaunoase, curatenie la care CNSAS contribuie prin misiunea deconspirarii. De fapt, unde vrea sa ajunga fostul consilier de la Cotroceni? La realitatea ca Securitatea functioneaza si astazi prin informatori, turnatori, colaboratori sau ofiteri acoperiti. Politicienii preluati de serviciile secrete dupa '89, cei mai multi cu dosarul aflat „la secret”, sunt cei care fac jocurile in societate. Cine ma poate impiedica atunci sa cred ca exista oameni importanti controlati de serviciile speciale? Daca constatarile fostului sef SIE sunt plauzibile – sunt cazuri in masura sa-i sustina afirmatiile -, atunci nu mai are rost sa ne miram cum a fost posibil ca in toti anii din urma Romania sa fie condusa, sub diferite forme, de indivizi care au avut legaturi cu fosta Securitate. Ma simt nevoit insa sa spun ca nu sunt de acord cu patriotismul lui Liviu Turcu si nici cu patetismul lui Talpes, care au devenit dintr-o data democrati convinsi, cand se stie foarte bine in slujba carui sistem politic au fost. Ce motiv as avea sa-i cred ca sunt dezinteresati atunci cand lanseaza avertismente cata vreme au activat cu elita comunista pentru consolidarea aparatului de securitate ceausist? Nu insist. Vreau doar sa semnalez incercarea unora de a fugi de un trecut complet defavorabil printr-o oferta jignitoare, unde falsitatea si manipularea sunt dominante, tocmai acum cand se pregateste condamnarea comunismului.
