Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS) s-a încheiat aşa cum a şi început: cu un imens foc de artificii, care a lăsat cu gura căscată miile de privitori ieşiţi în mod special în stradă pentru a-l admira.
Înaintea artificiilor însă, sufletele spectatorilor fuseseră oricum încălzite de ultimul spectacol din festival, excelenta comedie “Sânziana şi Pepelea”, o nouă “jucărie” marca Alexandru Dabija. Specializat deja în lectura basmelor copilăriei cu ochiul adultului pus pe şotii, Dabija a dat şi în acest spectacol, montat la Teatrul Naţional din Cluj, măsura inventivităţii sale şi a imensei sale bucurii de a trăi.
Spectacolul parodiază într-un mod tandru basmul original, de altfel unul dintre personaje se numeşte chiar Părintele Parodie, astfel că nimic nu mai este aşa cum te-ai fi aşteptat. Sânziana (excelent interpretată de Anca Hanu) nu mai e o copiliţă cuminte, ci o tânără cu atitudine, care ştie bine ce vrea (în principiu să se mărite, dar nu cu oricine) şi care-i pune la punct pe toţi, în special pe Zmeul care o adoră. Iar Zmeul (delicios jucat de Ionuţ Caras), deşi este un uriaş la trup, în realitate e un papă-lapte vai de steaua lui. Un romantic incurabil, care deşi târâie după el o ghioagă imensă (un simbol falic foarte ambiţios, dar, se pare, fără prea multă acoperire în realitate) n-ar putea să omoare nici o musculiță căci este un suflet bun şi tare chinuit. El îşi cântă dragostea neîmpărtăşită, ajungând trist la concluzia că “nu există fericire în iubire”. Sânziana nu se lasă înduplecată de plânsetele lui, spunându-i să mai termine cu “miorlăiala”. Raportul inversat de forţe dintre Zmeu şi Sânziana face trimitere la cuplul Guliţă-Luluţa din “Coana Chiriţa”. De altfel, numele de “botez” al Zmeului este Culiţă. Neamul zmeiesc este totuşi reabilitat de sora lui Culiţă, Codruţa, o zmeoaică mult mai hotărâtă (minunat interpretată de Cristian Grosu).
Se cântă şi se dansează îndrăcit în acest spectacol pe muzica excelentă compusă de Ada Milea şi de Anca Hanu. Pe scenă mai apar tot felul de personaje care de care mai pitoreşti: babe (ca în spectacolul “O…ladă“), zâne bune, zâne rele, tânărul Pepelea (Matei Rotaru), posesorul unui cimpoi fermecat cu care o cucereşte pe Sânziana, popi, şi ortodocşi şi catolici, împăraţi şi oameni din popor şi câţiva pretendenţi la mâna Sânzianei. Și toate personajele au ţinut-o tot în cântec, joc şi voie bună. Una peste alta, “Sânziana şi Pepelea” e un antidepresiv perfect şi nu e de mirare că la ieşire spectatorii fredonau câteva dintre melodiile auzite în spectacol.
Printre răsfăţaţii acestei ediţii a Festivalului de la Sibiu s-au numărat şi alţi doi creatori de marcă: regizorul Radu Afrim şi coregraful Gigi Căciuleanu. Afrim a fost prezent în festival cu două montări şi o expoziţie de fotografie, iar Căciuleanu, pe lângă cele două spectacole pe care le-a adus în faţa publicului, unul cu dansatori brazilieni şi celălalt cu actori români, şi-a adăugat în palmares şi o stea pe Aleea Celebrităţilor din Sibiu. O steluţă norocoasă pot socoti că au primit în mod simbolic toţi cei ce s-au numărat zilele acestea printre spectatorii zecilor de show-uri care au avut loc în singurul oraş din România care s-a ridicat la rangul de Capitală Culturală Europeană.
