Căderea comunismului a generat o reînviere a patriotismelor locale şi regionale. Ţinute multă vreme sub capac de către autorităţile centrale, identităţile locale au răbufnit cu o violenţă imensă în Europa de Est. Kosovo este un e-xemplu în acest sens. În România lucrurile au evoluat mult mai civilizat, iar identităţile locale şi regionale au generat proiecte şi idei. Frustrările s‑au consumat în dispute între galeriile echipelor de fotbal, care, uneori, au degenerat în violenţe de stradă. Rivalitatea dintre suporterii echipelor Politehnica Timişoara şi UTA Arad este binecunoscută. Mânia faţă de aproapele nostru a generat şi un efect secundar.
În vestul ţării, locuitorii Banatului, Maramureşului şi Crişanei au început să se simtă ofensaţi atunci când cineva le spune că fac parte din Tran-silvania. Însă, din punct de vedere istoric, această atitudine este nejustificată. Sute de ani, aceste regiuni au făcut parte din Principatul Transilvaniei şi s-au bucurat de o autonomie extinsă. De aceea, nu este cazul ca cineva din Timişoara să se simtă jignit atunci când Banatul este asociat cu
Clujul.
Şi asta pentru că locuitorii Clujului, Băii Mari şi Timişoarei au o istorie comună şi aceeaşi mentalitate. Acestea sunt motivele pentru care noua ediţie regională a „României libere” poartă titlul de „Transilvania”.
