În ultima vreme, umblă unii cu KGB-ul în gură. Dar nu cei care ar putea să dezvăluie câte ceva despre teribilul serviciu secret rusesc (rebotezat FSB), ci unele personaje bănuite că-i fac jocurile. Elocventă este o incursiune pe paginile de Facebook a două rebuturi guvernamentale: un fost prim-ministru și purtătorul său de vorbe otrăvite.
Acum câteva zile, renumitul mitoman V.V. Ponta își manifesta furia la adresa Monicăi Macovei astfel: „Nu este drept și normal ca după toate acțiunile staliniste și kaghebiste ale tovarășei Macovei să nu existe nicio repercusiune!“.
Cuvintele-cheie ale comunicării pontaniene: „stalinistă“ și „kaghebistă“. „Stalinismul“ e o perdea de fum folosită inclusiv de comuniștii post-Stalin, în răfuielile lor pentru putere. „Kaghebismul“ vehiculat de Ponta face parte dintr-un joc mult mai perfid. Mecanismul lui e simplu: hoțul strigă hoții. Înfierează-i pe kaghebiștii închipuiți ca să nu vadă lumea ce kaghebist zace în tine!
Pe la începutul toamnei, Ponta scria: „Acum începe bătălia prin care kaghebiștii din «Secta Macovei» (pe metodele bolșevice ale lui Lenin și Stalin) vor încerca să pună mâna și pe Ministerul de Interne“. Același cuvânt-cheie, scuipat din gura unei păpuși stricate: „kaghebiști“.
Să mergem un pic mai în spate. Pe 14 martie 2016, V.V. Ponta (vi-l amintiți: „Mândru că sunt român!“) o descria pe Raluca Prună astfel: „un ministru al Justiției care gândește și acționează ca o kaghebistă sinistră“. Și continua, înduioșător: „Dacă iar tăcem de frică, vom ajunge mult mai rău decât în anii ’50, când comuniștii (cu exact aceeași gândire ca Madam Prună sau Macovei) au distrus această țară!“.
Pe 20 august, Ponta a recidivat, identificând doi „oameni cu «școala» și mentalitatea securistă și kaghebistă“: Raluca Prună și Monica Macovei. Pentru ca delirul comparativ să fie total, Ponta introduce în discuție o a treia femeie: Ana Pauker. „Madam Ministru Prună a inventat mașina timpului – ne duce pe toți înapoi în 1950! România trebuie să devină o imensă închisoare condusă de temniceri, așa cum și-au dorit mereu Ana Pauker și Monica Luisa Macovei!“
Pe 23 iunie, urmând scenariul scris cu litere chirilice, Ponta avertiza națiunea că în Guvernul Cioloș sălășluiesc „asistentele kaghebiste ale lui
Macovei“.
Rețineți frecvența cu care Ponta scrijelește cuvântul „kaghebist“ în textele sale: 14 martie – 23 iunie – 20 august – 2 septembrie.
În acest context, devine interesantă mărturisirea făcută, în urmă cu aproape zece ani, de un celebru agent sovietic. Într-un interviu acordat jurnalistului Toma Roman jr. și publicat în volumul “Ceaușescu văzut de aproape“ (2008), generalul Ștefan Kostyal a spus: „Pe 22 decembrie 1989 i-am arestat pe generalii Ilie Ceaușescu și Nicolae Andruța Ceaușescu. Pe Andruța l-am arestat la Băneasa, după care m-am dus să coordonez Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului. Să vă zic ceva interesant. Luasem cu mine în mașină, spre CAAT, și doi tineri revoluționari. Unul dintre ei era Victor Ponta“.
A naibii coincidență! În acea zi efervescentă, marcată de o suspiciune generalizată, un adolescent de 17 ani urca, întâmplător, în mașina unui influent agent al GRU (serviciul de spionaj al Armatei sovietice). Iar agentul GRU îi deschidea ușa și îl lua lângă el pe un necunoscut care, teoretic, putea fi terorist. Generalul Ştefan Kostyal fusese dat afară din Armata Română în anii ’70, fiind dovedit că făcea spionaj în favoarea Uniunii Sovietice.
Și acum, al doilea personaj: Mirel Palada. Acesta are o relație specială cu V.V. Ponta. A fost purtător de cuvânt al Guvernului Ponta și consilier personal al fostului prim-ministru PSD-ist, iar acum, transferat la Partidul România Unită, joacă sceneta „îl așteptăm pe VP în PRU“. (Apropo, între PRU și GRU e diferență de o singură literă!)
De ceva vreme încoace, și Mirel Palada (ca și Ponta) suferă de fixație kaghebistă. La câteva zile, mai pomenește o dată cele trei inițiale – KGB –, cu scopul evident de a bagateliza acuzațiile sau bănuielile de apartenență la spionajul rusesc. În postările sale, Palada se joacă de-a KGB-ul. Este și aceasta o tactică din manualul diversionistului profesionist, elaborat în laboratoarele Moscovei.
Să facem un zigzag printre notițele șmecheroase ale lui Palada, din ultimele trei luni.
* 9 iunie: „Dacă același număr de voturi a mers la kaghebistul nemernic și pesedist de Tudorache, e clar: e neconstituțional și nereprezentativ și oricum kaghebistul o să vândă țara la ruși și la chineji“.
* 11 iunie: „Yes! Sovietele unite și kaghebiste egalează perfidul Albion!“ (la fotbal).
* 12 iunie: „Pana mea de kaghebist nemernic…“
* 26 iunie: „E greu pentru kaghebiști să fie moderni. Nu, pagadi! Nu, zaeț! Jos Ponta! Trăiască Siberia!“
* 28 iunie: „Dragii mei, pufoșii mei kaghebiști…“
* 1 iulie: „Nu înțeleg cum de nu l-au arestat pe kaghebistul de Radu Herjeu…“
* 17 august: „În curând, ong-ist va ajunge un cuvânt de ocară. Un fel de kaghebist occidental“.
* 18 august: „Evident că au fost două surse independente. Una era KGB, alta GRU“.
* 18 august: „Sovietele Unite ale Gândirii Progresiste Americane uite ce au putut să facă“.
* 4 septembrie: „Vor face asocierea facilă, dar cretină, între filmele sovietice și faptul că sunt comunist / kaghebist / fascist / șerpilian…“.
* 5 septembrie: „De când am intrat în politică, practic nu mai sunt om, sunt motor, robot, bestie, nemernic, fascist, prost, legionar, filorus“.
* 14 septembrie: „Lance Armstrong, un comunist sovietic corupt, care suge sângele poporului. (…) Serena Williams, o kaghebistă fără scrupule, care păcălește lumea și suge sângele cu tot soiul de substanțe. (…) America, această țară plină de valori. Valori sovietice, evident“.
În acest delir diversionist, Palada își plasează otrava ideologică: „Voi mai credeți în democrație? O păcăleală de dânșii inventată“ (8 septembrie).
Și apoi, bomboana pe colivă: „Трэя одатэ, ынтр’о визуинэ, суб пэмынт, ун хоббит“
(10 septembrie). Nu sunt curios ce înseamnă, simbolistica e importantă.
La final, vă las cu câteva versuri ale lui Rabindranath Tagore, anume alese de V.V. Ponta pentru a-și exprima pustiul din propriu-i suflet:
„M-ai rânduit printre învinși.
Știu că nu-mi este dat nici să înving
Și nici să ies din luptă.
Mă voi cufunda în abis pentru ca să-i ating limitele.
Am să joc jocul înfrângerii mele.
Voi pune în joc tot ceea ce am
Și când voi fi pierdut, voi juca până și ființa însăși…
Și poate că atunci voi fi recucerit totul,
Datorită totalei mele des-puieri“.
