Demisia ministrului de Interne în urma deciziei Preşedintelui de a nu mai apela la Poliţie îl pune pe Traian Băsescu într-o situaţie critică.
„Nu pot accepta ca gestul unora dintre politişti să fie considerat element de raportare la toţi lucrătorii din ordine publică, MAI, care depăşesc 150.000 de oameni”, a declarat Vasile Blaga prezentându-şi demisia din fruntea Ministerului de Interne. „Nu pot asocia Preşedinţia României ca instituţie şi pe preşedintele României cu salariaţii dintr-o instituţie, salariaţi care au încălcat grav legea”, îşi justificase Traian Băsescu cu o zi în urmă hotărârea de a renunţa la serviciile Poliţiei.
Refuzul lui Vasile Blaga de a accepta reacţia primitivă a lui Traian Băsescu în faţa injuriilor câtorva mii de poliţişti este primul gest de anvergură în faţa şirului lung de abuzuri, erori şi gafe cu care preşedintele îşi de-serveşte naţiunea în cel de-al doilea mandat. Din păcate, atitudinea fermă a ministrului de interne e tardivă. Între acest „nu pot” aruncat de Vasile Blaga şi acel „nu pot” azvârlit de Traian Băsescu, „instituţiile statului” zac la pământ făcute praf.
Preşedintele Băsescu a declarat duminică seara, flancat de tricolor, că „cel mai grav lucru dintre ilegalităţile comise de poliţiştii care s-au angajat într-un marş neautorizat este că pur şi simplu au subminat autoritatea statului român şi instituţiile statului român, fie că e vorba de Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca instituţie, fie că e vorba de instituţia prezidenţială”.
Dar ce au făcut atât de grav poliţiştii?
În primul rând, nu s-au putut abţine să plece acasă din Piaţa Victoriei fără să treacă şi pe la Palatul Cotroceni. Au avut autorizaţie pentru manifestaţia contra premierului, cel care răspunde formal pentru „măsurile de austeritate”; n-au avut însă autorizaţie pentru manifestaţia contra preşedintelui, preşedintele de la care a venit la 6 mai anunţul că li se taie salariile cu 25%. Manifestanţii au intuit corect că Traian Băsescu este cel de care depinde majoritatea hotărârilor la nivel înalt în România, dar liderii lor de sindicat n-au fost în stare să ceară autorizaţie de la Primărie pentru ambele Palate de la bun început. Să plătească amendă.
În al doilea rând, politiştii şi-au aruncat caschetele purtând simbolurile naţionale. Potrivit Codului Penal, „orice manifestare prin care se exprimă dispreţ pentru însemnele României se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani”. Dacă se dovedeşte că politiştii care şi-au aruncat caschetele au făcut-o în semn de dispreţ faţă de România, să fie pedepsiţi.
În al treilea rând, politiştii i-au adresat preşedintelui obscenităţi şi sloganuri murdare. Veterani ai Pieţei Universităţii mi-au povestit că sloganul „Ieşi afară, javră ordinară” a fost strigat şi de către fesenişti către Corneliu Coposu sau Radu Câmpeanu, dar şi de către manifestanţii anti-comunişti din Piaţă. Este aşadar un loc comun al marilor tensiuni exprimate rudimentar. Dar să fim serioşi: ce fel de stat e acela care se simte „subminat” de cinci-şapte înjurături urlate de protestatari iritaţi?! Statul era la locul lui, bine merci, vineri seara, chiar după mitingul neautorizat al politiştilor vulgari. Jandarmii tocmai evitaseră cu succes un scandal de proporţii prin faptul că nu interveniseră împotriva sindicaliştilor.
Statul n-a mai fost însă la locul lui după anunţul neverosimil al lui Traian Băsescu că nu mai foloseşte Poliţia. Cum poţi pune semnul egal între instituţia Poliţiei şi o mână de sindicalişti înfierbântaţi?! Mentalitatea sa de şef de clan i-a spus probabil lui Traian Băsescu că a fost înjurat de mamă şi că e o greşală să nu se răzbune. A uitat că a recomandat miniştrilor PDL să dovedească nervi tari în perioada protestelor pentru că perioada de criză nu poate fi depăşită cu politicieni slabi. A uitat că e Preşedinte, că e con-ducător, adică cel care îi duce pe oameni, şi buni şi răi, şi urâţi şi frumoşi, şi că un lider autentic are nu numai reacţie rapidă, ci şi frâne puternice pentru propriile slăbiciuni. Cum adică nu mai foloseşte Poliţia?! Scrie în Codul Rutier că orice coloană oficială este însoţită de Poliţie. N-am auzit ca această lege de căpătâi în domeniu să fi fost modificată peste noapte. Cum adică Preşedintele nu mai are nevoie de coloană oficială?! Dacă Traian Băsescu are chef să stea cu minunatul său Logan în trafic, poate e mai bine, o să apară mai rar la B1TV, va provoca mai puţine daune, dar întreb: când doamna Angela Mekel, cancelarul german, va sosi la Bucureşti peste trei săptămâni, ca să afle de la preşedinte cum se face că în Europa creşterea economică s-a dublat faţă de prognoză, dar în România „creşterea economică negativă” tocmai a fost revizuită în scădere, va sta şi domnia sa în trafic, 15 de minute la intersecţia Aviatorilor?!
Comedia a mers prea departe. Şi nu s-a terminat! Nu s-a terminat pentru că „logica” prezidenţială ar trebui să-l facă pe Traian Băsescu să nu mai apeleze la poliţişti până când unii dintre sindicalişti nu ajung eventual la închisoare, dacă „au subminat” statul, iar acest lucru nu se poate întâmpla decât în urma unui proces. Iar absurditatea cu „nu mai pot folosi Poliţia” nu e totul. Noul ministru de Interne Traian Igaş încheie eliminarea vechiului PD din Guvern şi face ca Elena Udrea să rămână singura personalitate dominantă din cabinetul Boc. Oricât de rezonabile s-au dovedit intervenţiile politice ale lui Traian Igaş până acum ascendenţa sa politică din zona controversată a lui Gheorghe Falcă, „prieten” bun cu DNA, nu e de bun augur. Singurul interlocutor PDL cu anvergură europeană din Guvernul României a fost înlăturat.
Mai simplu spus, suntem ca în bancul următor: Un şofer accelerează puternic pe autostrada X, undeva în Europa. De la postul de radio pentru trafic aude următorul avertisment: „Atenţie, mare atenţie! Pe autostrada X un nebun a intrat pe contrasens”. Dar şoferul se uită în jur şi urlă: „Nu, nu, nu e unul singur, sunt sute de nebuni, sute!!”
Întrebarea e dacă şoferul de pe contrasens nu se opreşte singur, se va găsi cineva care să-l oprească? Şi, foarte important, cum se poate face asta fără victime? Fără ca celelalte maşini să nu intre una într-alta?
