Daca razboiul palatelor a cazut in desuetitudine, cel al tonomatelor abia se incinge. Cand scazi in sondaje, intri in teren, in scena, pe sticla, cu tonomatul, cu automatul, cu gramofonul, cu telecomanda, cu trompeta, cu ce gasesti la indemana. Incepi razboiul total cu singurul adversar care ti-a mai ramas, iei turatie si-l dai pe mana poporului, la trei ani de cand toata mass-media te-a sprijinit sa ajungi presedinte si ziaristii nu mai erau tonomate.
Dl Basescu este un presedinte atipic. Poti admite ca se duce la botezurile din lumea buna si alte paranghelii. Personaj din popor, care renunta din cand in cand la tron si devine cap de familie. Mi s-a parut normal sa danseze la petreceri, sa descinda la "Ciresica", sa manance seminte la meciuri. Il inteleg sa-si apere familia jignita si onoarea de familist. Un parinte isi considera fiii tot copii, chiar daca au, la randul lor, copii. Este omenesc. Dar, expresia "un copil inca timid" nu-si are acoperire. Fiica sa nu mai este copil, iar pe podium si prin "Bamboo"-uri nu s-a aratat deloc timida. Copila timida este deja om politic. De aceea, chestia cu atacul dezlantuit de greii presei asupra unui "copil" nu tine. Elena Basescu mai mult a fost luata in bascalie – termen apropiat tatalui infuriat si indurerat, conceput parca pentru zeflemea. Caterinca, cum ii zice romanul. Referirile la cuvantarile si atitudinile politice nu sunt atacuri la persoana.
Nu sunt de acord cu jignirile de genul "gagicuta", "idioata", dar sa lucram nitel si cu marfa clientului, cu iesirile presedintelui, la adresa unor foste colege de partid sau ziariste – zoaie cu trimiterea pe "centura", "pasarica", "daca te asezi pe masa, iti spun cum se face", "tiganca imputita" si alte derapaje. Iar la adresa barbatilor jignirile au curs garla. Cea mai grava este cu "defunctul" Calinescu (serialul sau de comedie poate sa zdruncine bine procentele presedintelui). Sa nu mai vorbim de episoadele in care s-a legat de familia lui Parvulescu. Nu s-a uitat nici episodul cu "gaozar".
Presedintele, cand s-a referit la cele trei femei din familia sa, a pronuntat magicul "respect" ("… am obligatia sa le apar, sa le respect"). Or, se stie, trecutul presedintelui n-a dovedit prea multa consideratie pentru alte femei. A ranit-o in feminitate si pe Norica Nicolai. Are obligatii fata de femeile de acasa, dar si fata de femeile tarii, ca doar este presedinte. In plus, n-a fost atacata niciodata doamna Basescu, care are o prezenta discreta si delicata. A scris cineva urat de doamna Basescu? Singura ei replica (un fel de nu te mai lua in gura cu toata lumea) a aparut in inregistrarea de pe telefonul "pasaricii" – "Maine, asta este o stire", parca incerca sa-si linisteasca sotul.
Dl Basescu stie ca, aruncand acuzatiile la adresa presei, cei mai multi vor judeca dupa principiul ca ce spune presedintele este perfect adevarat, ca stie mai multe decat noi, stie bine ce vorbeste. Presedintele nu baga pumnul in gura presei, ci o provoaca sa lucreze pentru el, ceea ce este, sa recunoastem, o miscare abila in a depista adversari de cursa lunga. Tinta sa este alegatorul, nu presa, care, indiscutabil, are pacate, dar nu este in pericol datorita dlui Basescu, ci din cauza subiectelor periferice pe care le afiseaza zi de zi, cu personaje pitoresti. Aici trebuie cautate marile defecte ale mass-media. si sa ne amintim ca in perioada 2000-2004 tacerile mass-media erau suspecte.
Daca continua pe aceasta tema si deschide noi teatre de razboi, presedintele este pierdut. Va sfarsi prin a se plange ca a fost invins de tonomate. De acum inainte vor aparea si alte genuri de tonomate sau tonomati. Cel preconizat de presedinte este tonomatul pentru autovictimizare. Se gandeste ca, facandu-le sa cante, tonomatele il vor ajuta in orice imprejurare. Plangandu-se de presa, ar beneficia din plin de sprijinul acesteia.
Sa vedeti cand s-o inventa tonomatul cu "mai trage o data". S-ar putea sa apara milioane de jucatori, care nu-l vor mai percepe mana care zdruncina "sistemul mafiot". Se va lua la harta si cu ei?
stiti care este adevarul gol-golut? Presedintele n-are contracandidat. Pana sa apara unul de talie, il acceptam pe dl Basescu, iar presa, singurul sau adversar, dar care nu poate candida la alegeri, va fi obligata sa joace dupa tonomatul reglat la Cotroceni.
