Piatră pe piatră nu rămâne după ăștia; socialiștii și-au fixat niște ținte și tot ce au făcut până acum a fost în spirit militar, cu planificări şi obiective exacte. Au scăpat de Coldea, au început bombardamentele la imaginea Laurei Codruța Kövesi. Dacă ai putea pune o foaie de calc peste strategia PSD, ai vedea că e aceeași rețetă folosită și de propaganda moscovită: distrugi încrederea în oameni și instituții, în paralel cu promovarea noului model de tătuc, ferm în apărarea valorilor „strămoșești/tradiţionale/ortodoxe“ și apărător al sărăcimii „naționale“.
Ei știu că în România ideea de reformă nu mai strânge emoții și speranță în juru-i, mai știu că au în față o majoritate needucată și obosită – au înțeles repede deci că investiția în ură garantează succesul. Mârlănia lui Ion Iliescu, cel care apăra țara de „moșieri“, și pițiponceala anti-soroșistă a lui Dragnea sunt același lucru, cu același efect și cu același target: prostimea. Pașii următori? Imaginea de diavol scos la iveală a procurorului-șef al DNA – sperietoare de popor bisericos și degrabă iertător de corupți –, punerea continuă sub îndoială a păcatelor penale (Dragnea a fost condamnat, săracu’, pentru că a chemat oamenii la vot…), dereglarea prin legi a mersului justiției.
Cine li se opune? În afară de președintele Iohannis și câteva ziare/site-uri, nu am văzut vreo televiziune națională de știri care să nu se fi pus, mai mult sau mai puțin mascat, la dispoziția noii puteri. Ba da, scuze, Digi 24. Da, și strada, atât cât a mai rămas. În rest… PNL n-a ştiut să fie la putere, nu ştie să fie nici în opoziţie; USR încă mai învaţă butoanele de la liftul Parlamentului. Da, şi speranţa că vor interveni ambasadele străine cu mesaje publice.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece: ceea ce a obținut Iohannis, după intrarea-surpriză peste Grindeanu, e doar o amânare; şi, indiferent cât e de hotărât preşedintele să oprească nebunia, miza socialiștilor rămâne, ea ține de libertatea lor personală și aici nu mai ai cu cine negocia – e vorba de ani de pușcărie. Încercările disperate de a găsi o sluguță care să-i țină locul cald la Guvern l-au înrăit pe Dragnea – nu poate fi premier, o să ne arate că tot el conduce. Nu îi permite legea anumite funcții sau e pasibil chiar de temniţă? – ei bine, o să schimbe legea cu totul. Cum? Prin complicitățile celor vizaţi de lege. Iar dacă pentru asta îi stau în cale Iohannis, Kövesi, Coldea etc., atunci pe ei o să îi dea de pereți. A mai fost unu’, prin Albania anilor ’30, care s-a supărat pe sat şi s-a autoproclamat rege – cam aşa se poziţionează şi socialistul de Teleorman.
Ce va fi? Dragnea se va întoarce umflat în pene din America şi va încerca să convingă că are „spate“. Va pregăti terenul, dacă el sau unul dintre marii lideri vor fi condamnaţi, pentru ideea fixă că „poporul a hotărât prin vot că nu suntem vinovaţi“, în paralel cu cele mai mizerabile asalturi ale televiziunilor de partid – iar de aici până la scenarii „estice“ mai e un pas. Va avea curajul să îl facă? Va fi obligat să îl facă? – şi musai să întreb asta, dacă tot n-a răspuns ce-i cu vizitele alea prin Rusia din 2010 începând. Şi dacă îşi va dori acest pas, va scoate iar autocarele cu asistaţi şi activişti de partid, în buna tradiţie a muierilor de la APACA ş-a ălora de la IMGB/face ordine?
Ce nu iau în calcul unii: ceva rămâne, mereu, de veghe. Cealaltă Românie. Oamenii care au pus lumânări la cenușa tinerilor de la Colectiv vor ieși – dacă trebuie – încă o dată și încă o dată, împinși de sentimentul că țara asta e pe cale să devină un vis pierdut. Şi dacă justiția va ieși bine din urgia socialistă, se va datora acelei părţi de Românie. E adevărat, nu prea se vorbeşte despre ea, unii chiar cred că e un fel de legendă plicticoasă: du-te la serviciu în fiecare dimineaţă, du copilul la meditaţii, fugi şi la al doilea job, fugi iar, la coadă să plăteşti taxele, şi iar şi iar. Plicticos de-a dreptul, ce breaking news să faci din neinteresanţii ăştia?… Numai că socialiștilor nu le-a fost niciodată teamă de instituții, ci de aceşti oameni neinteresanţi şi muncitori, aparent pierduţi prin forfota marilor oraşe. Iar – măi, socialistule de Teleorman – cu București, Cluj, Sibiu, Timișoara, Iași sau Brașov nu te joci; dacă vrei să ai în fiecare mare oraș o Piață a Universității, ca nen’tu Iliescu pe vremuri, pune-l pe Grindeanu să măsluiască legile. Pe Iordache să miaune de mila pușcăriașilor. Pe Olguța, Shhaideh, pe Tăriceanu, pe ăla de la Agricultură – pe toți ăia care încă mai cred că țara asta e o piedică în calea noii epoci, a lor, de făurire a socialismului glorios și multilateral dezvoltat.
