A început, în sfârşit, ofensiva judiciară împotriva lui Liviu Dragnea. Greu, cu ezitări, dar a început. Mai bine mai târziu decât niciodată. Statul român trebuie să stabilească dacă lucrurile despre care presa, care nu apără interesele penalilor, scrie de două decenii sunt adevărate sau nu. Să lămurească dacă Liviu Dragnea şi-a obţinut colosala avere în mod ilicit.
Mulţi vor zâmbi la citirea acestor rânduri. Sunt cei convinşi că Liviu Dragnea este un politician corupt până-n măduva oaselor, rapace şi periculos. Am o veste proastă pentru aceştia: în opinia statului român, Liviu Dragnea nu se face vinovat decât de furtul unor voturi la referendumul din 2012, pentru care a şi fost condamnat la închisoare cu suspendare. În rest, Liviu Dragnea este curat ca lacrima. În ciuda faptului că proprietăţile sale faraonice sunt la vedere, în ciuda faptului că a lucrat toată viaţa la stat şi nu putea să le cumpere din salariul de bugetar.
Protecţia de care a beneficiat până acum Liviu Dragnea din partea instituţiilor publice este o pată ruşinoasă pe obrazul acestora. O dovadă că, la 10 ani de la declanşarea ei, lupta anticorupţie se duce în mod discreţionar. Nu este 100% veritabilă, ci are sincope, ca să folosesc un eufemism. Mă opresc aici, pentru a nu face jocurile corupţilor care vor să-i pună cruce.
Adevărul este că anticorupţia este necesară în continuare în România, dar nu prea mai are cine să o facă. Din păcate! „Motorul“ DNA s-a gripat în momentul în care Curtea Constituţională i-a tăiat „curentul“. Adică în momentul în care a decis că SRI trebuie să părăsească „câmpul tactic“ al Justiţiei. Nu vreau să fiu înţeles greşit! Am susţinut în totalitate decizia CCR. În orice stat democratic, rechizitoriile le fac procurorii, nu ofiţerii de informaţii. În România se ajunsese în situaţia absurdă ca ofiţerii să dicteze procurorilor conţinutul rechizitoriilor, lucru recunoscut, de altfel, şi de către cei mai înverşunaţi suporteri ai DNA care se exprimă în spaţiul public. O realitate căreia trebuia să i se pună capăt la un moment dat. Cu orice risc. Dacă ar fi continuat, sistemul de putere coordonat de serviciile secrete s-ar fi consolidat periculos de mult pentru democraţia românească. Şi aşa serviciile secrete sunt omniprezente, iar excesele lor antidemocratice sunt vizibile cu ochiul liber.
Din păcate, după ce SRI a fost scos din joc, performanţa DNA a scăzut dramatic. Lucru absolut firesc având în vedere că dosarele se bazau în foarte mare măsură pe informaţiile obţinute de acest serviciu secret. Odată cu înmulţirea eşecurilor, tensiunea în interiorul DNA a crescut. Obsesia Laurei Codruţa Kövesi de a demonstra că instituţia se descurcă şi fără ajutorul SRI s-a amplificat, lucru lesne de constatat din publicarea înregistrărilor audio cu discursurile sale din şedinţele cu subordonaţii. În fapt, este disperarea Laurei Codruţa Kövesi de a demonstra că Daniel Morar, fostul şef al DNA şi adversarul său nr. 1, nu a avut dreptate atunci când a acuzat că, fără aportul semnificativ al serviciilor, procurorii DNA nu sunt capabili să lupte cu marea corupţie. Din păcate, Morar a avut dreptate…
O altă consecinţă a scăderii eficienţei DNA fost amplificarea războaielor lui Kövesi cu unii procurori din subordinea sa, care s-au terminat cu plecarea celor din urmă. Cazurile lui Doru Ţuluş şi Mihaela Moraru Iorga sunt cunoscute. Jurnaliştii cu surse solide în DNA spun că o cauză este şi invidia profesională pe care Kövesi le-o purta celor doi procurori, care au anchetat, de-a lungul timpului, cele mai importante dosare ale DNA. Nu e exclus să fie adevărat.
Aşa se explică dorinţa din aceste zile a şefei DNA de a prinde în plasă un peşte mare precum Liviu Dragnea. Un caşalot al corupţiei autohtone. Un lucru salutar, de altfel. Acesta trebuie să fie obiectivul oricărui şef de parchet anticorupţie: să-i prindă pe grangurii cei mari.
Zilele trecute, procurorii au luat la puricat ferma de porci a fiului lui Liviu Dragnea, din comuna teleormăneană Salcia, suspectată de evaziune fiscală. Valentin Ştefan Dragnea ar fi achiziţionat ferma de la compania Tel Drum, printr-un intermediar.
Deocamdată, cercetările le fac procurorii Parchetului General, deoarece nu sunt vizaţi funcţionari de rang înalt ai statului. Sunt convins că scopul anchetei este să se ajungă în cele din urmă la Liviu Dragnea. Dacă procurorii vor obţine probe solide împotriva acestuia, un dosar pe numele şefului PSD va fi disjuns, iar de el se va ocupa DNA. Dar, să nu anticipăm…
Din păcate, ancheta a început cu o serie de decizii controversate ale procurorului de caz, care l-a reţinut pentru 24 de ore pe administratorul fermei, Ilie Dragne, pentru ca ulterior să semneze ordonanţa de punere sub control judiciar. O practică judiciară mai puţin obişnuită. Dragne a fost însă pus sub acuzare pentru complicitate la continuarea unei infracțiuni de evaziune fiscală, prejudiciul fiind de doar 200.000 de euro. Destul de mic. Acesta poate fi un semn de bunăvoinţă din partea procurorului, un mesaj transmis apropiaţilor lui Liviu Dragnea că pot scăpa ieftin dacă scriu denunţuri concludente împotriva lui Liviu Dragnea. Dacă stau bine şi mă gândesc, poate reţinerea urmată de control judiciar este tot o strategie de anchetă menită a atinge acest scop. N-ar fi rău să fie atins!
Presiunea asupra lui Liviu Dragnea este deosebit de mare. Inculpat într-un dosar împreună cu fosta sa soţie, Bombonica, îşi vede acum fiul în pericol de a deveni obiectul unui dosar de corupţie. Deşi plecat, chipurile, în vacanţă, sunt semne clare că şeful PSD a intensificat presiunea asupra ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, pentru ca acesta să obţină revocarea Laurei Codruţa Kövesi şi a lui Augustin Lazăr, procurorul general.
Ministrul Justiţiei a încercat deja să grăbească finalizarea anchetei pe care Inspecţia Judiciară a CSM o efectuează la DNA şi Parchetul General, anticipând că acest control trebuia să se finalizeze pe 11 august a.c. „După graficul pe care eu l-am primit, cred că pe data de 11 august ar trebui să se încheie Inspecţia Judiciară. Aici revin cu o precizare: ministrul Justiţiei are două căi de a face un control de fond la Ministerul Public. Pe de o parte, el, ministrul, prin ordin să numească procurorii, obiectivele controlului şi graficul. O altă procedură la care eu am apelat a fost aceea de a mă adresa Inspecţiei Judiciare, solicitând ca în planul lor de măsuri să aibă un astfel de audit“, a declarat Toader.
Elanul lui Toader a fost tăiat rapid de purtătorul de cuvânt al Inspecţiei Judiciare, Alin Alexandru, care a precizat că termenul a fost prelungit până pe 25 august „din cauza volumului mare de activitate care trebuie evaluat“. Potrivit acestuia, raportul va fi redactat în perioada 25 august-15 septembrie şi va fi trimis ulterior Secției pentru procurori a CSM, până cel târziu 6 octombrie. Cu alte cuvinte, uşor cu debarcarea lui Kövesi pe scări, domnule ministru!
Deloc întâmplător, exact în aceste zile a izbucnit un scandal în care protagonist este fiul ministrului Justiţiei, Ionuţ Alexandru Toader. Există suspiciuni că acesta a câştigat postul de asistent universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi în urma unui concurs aranjat. Există informaţii că instituţia de învăţământ a modificat metodologia de concurs pentru posturile didactice în aşa fel încât fiul ministrului să obţină postul.
Adversarii DNA s-au grăbit să afirme că, în acest mod, Sistemul vrea să-l convingă pe Toader să renunţe la planurile de debarcare a lui Kövesi şi Lazăr. Mă îndoiesc. Aş zice că este mai degrabă vorba de un avertisment primit din PSD. Adică de la Liviu Dragnea. Din acest motiv Ministerul Educaţiei a anunţat cu celeritate că verifică aspectele de legalitate privind organizarea concursului cu pricina. Rezultatele anchetei Ministerului Educaţiei pot face obiectul unui viitor dosar penal pe numele fiului ministrului Justiţiei. Războiul Kövesi-Dragnea se complică, iar finalul nu este deloc previzibil. Se anunţă o toamnă fierbinte!.
