Iată ca şeful statului ne-a ţinut în sfârşit un discurs programatic. De asta o să-l iau punct cu punct, că merită atenţia noastră.
Statul social în Carpaţi ca şi în Europa. „Cum a înţeles stânga statul social putem vedea în 2007 şi 2008.” Aşa e, PSD, sub guvernul minoritar Tăriceanu, a propus măsuri fără nici o corelare cu veniturile, care ne-au împins în faliment. „Nici Europa nu mai poate rezista în sintagma de stat social … resursele care au stat la baza lui au fost împrumutate, şi nu produse.” Greşit. Principalele state europene care se luptă cu mari deficite au ajuns acolo din cauză că şi-au răscumpărat băncile care stăteau să cadă, nu că au dat pensii sau ajutoare.
Pensiile începuseră să fie reformate în statele europene mai avansate dînainte de criza financiară, criza lor fiind una separată – demografia. Ţări cu cel mai mare buget social, ca Finlanda sau Suedia, au, în acelaşi timp, cele mai performante economii din Europa şi produc cele mai multe slujbe noi, deşi oamenii de acolo lucrează până la vârste înaintate, deci îşi permit statul lor social. Nu ne putem compara decât cu Grecia noi. Acum sigur că şi alte ţări taie alocaţiile la copii la un an, că, fiind criză, încasările la buget au scăzut peste tot. Lipsa noastră de performanţă economică, disproporţia dintre o economie redusă la cinci milioane şi un stat pentru 21 e problema, şi trebuie să ai planuri şi cum măreşti economia, nu doar cum sugrumi statul social, mai ales când acesta e şi un stat european de drept şi ai mii de procese câştigate de angajaţi, asta e o falsă reducere, peste un an o să vedem că nu am redus nimic dacă nu găsim căi legale. Să scăpăm de datoriile din sectorul de stat – de acord, cine ne-a oprit în 2010?
„Reforma statului implică o reformă în abordarea bugetului”. De acord. Să ne dea o mână de ajutor şeful statului să publice toate ministerele, agenţiile şi administraţia locală raportul anual de activitate şi execuţia bugetară pe site-ul Internet, le-o cerem de ani de zile. O să urmăresc administraţia prezidenţială dacă ne dă exemplu.
„Reforma statului înseamnă şi reforma sănătăţii. Statul nu poate continua să pompeze bani într-un sistem neperformant.” Nu sunt de acord, deşi am urmărit atent reforma sănătăţii din primii ani de când Banca Mondială a început să se ocupe la noi de ea. Asta a fost premisa lor permanent, că o organizare mai bună rezolvă subfinanţarea. O ţinem aşa de 15 ani şi n-am rezolvat nimic, e un eşec. Reforma organizării sau eficientizarea e doar o opţiune de rezolvare, şi cea care a fost încercată cel mai mult şi nu a mers. Acum am ajuns la criză majoră, orice medic bun sub 40 de ani pleacă, la fel asistentele, pe cine dracu mai organizăm? Zilnic se trec măsuri aberante şi inutile de „organizare”, de la Algocalmin pe reţetă (eventual vom crea o piaţă neagră prin aceste măsuri cretine) la comasări de spitale. Ar fi momentul unei evaluări nu a Sănătăţii, ci a reformelor din domeniul Sănătăţii (şi împrumuturile de la Bancă aruncate pe ele) şi, dacă sunt de acord că trebuie crescut numărul de asiguraţi, nu sunt de acord că asta se va reflecta în calitate mai bună. Iar organizarea… hai să-i întrebăm pe cei din sistem cum e mai bine să se organizeze, că acuma sunt organizaţi de sus şi uite cum merge.
„Statisticile arată că România devine tot mai eficientă în lupta contra corupţiei.” E drept, anticorupţia a crescut, dar nici corupţia nu a stat pe loc, conform indicatorilor Băncii Mondiale, sub nivelul Croaţiei şi Turciei, ţări candidate (am postat grafi-cele pe www.romaniacurata.ro, le puteţi consulta acolo), şi nu se va constata vreo evoluţie semnificativă din 1998 încoace. Cât firmele câştigătoare îşi scriu, de regulă, termenii de referinţă singure, fără frică de DNA, nu am câştigat bătălia, nici n-am trecut pragul istoric pe care ni-l cer francezii şi germanii.
„Reforma statului înseamnă şi reforma constituţională şi electorală.” Oare? Reforma constituţională precedentă nu a adus progres, tratamentul proprietăţii rămânând identic şi imunitatea parlamentară întorcându-se pe uşa din dos. Merită să faci asemenea reforme când ai voinţa pentru ele, altfel nu. Reforma electorală am zis ani de zile că e pierdere de vreme, s-a dovedit inutilă, acum mai facem una? Sistemul electoral e ca o instalaţie de distilerie, degeaba schimbi forma ţevilor, dacă tot prune pui la fermentat n-o să-ţi iasă coniac la capătul celălalt. Să eliminăm finanţarea privată a partidelor, să le dăm doar bani de la buget? Păi, şi ce o să-i oprească să ia, ca şi azi, direct de la donori, vila, maşina, cârnaţii şi ce mai e la ofertă? Şi să dea la schimb bani discreţionari (pork) pentru votanţi şi legi favorabile?
Măcar dacă le-ai lua posibilitatea de a da bani – să facem, ca în Chile, o reformă constituţională prin care Parlamentul să nu mai poată da legi care să implice vreo cheltuială – Guvernul e singurul care poate propune cheltuieli, că el se presupune că ştie ce are în buget. Dacă aveam aşa o Constituţie nu trecea mărirea de pensii, nici pensia minimă. Dar nu s-a găsit nimeni să-i spună şefului că există şi asemenea soluţii, aşa că suntem cantonaţi tot în alea care mai mult strică decât ajută, de genul tăierii unei Camere a Parlamentului. Şi cum constituţional oricum nu putem face nimic, acest punct al reformei se va finaliza doar cu o legislaţie electorală care se presupune că-i avantajează pe cei care o trec – să dăm mai multe voturi celor din străinătate, de exemplu, care nu suferă pe pielea lor consecinţele a ce votează. Măi, dragă reformatorilor, eu propun să daţi votul în exclusivitate celor din străinătate, doar asta vă va mai salva tura viitoare!
„Partidele au nevoie de reforme. Şi în principal cel de guvernământ. E nevoie de o generaţie nouă de politicieni cărora să li se permită accesul la vârful partidelor.” Am văzut, Udrea şi Teo, aşezaţi alături, că empatia e mare, ascultau cu lacrimi în ochi. Ridzi şi Ancuţa – nu, că, deşi erau bine sub 40 de ani, i-a luat DNA, din protejaţii şefului au ajuns inculpaţi. Partea asta e cea mai neconvingătoare, pentru că nu vezi această nouă generaţie de valoare tropotind prin jurul lui Băsescu. Judeci un om şi după cine vine după el. Cei actuali sunt cum sunt, dar cei pregătiţi să îi reîmprospăteze sunt campioni doar la ipocrizie, linguşire şi autopromovare, dacă ies din politică sunt nuli. Ferească Dumnezeu pe cei cu charismă sau personalitate, triaj scrie pe ei şi acolo vor ajunge în climatul de promovare actual.
„Trebuie să spunem că România are o singură strategie, şi aceea finanţată. România are un singur program finanţat, cel convenit cu UE pe cele şapte programe operaţionale.” Aole, aroganţă şi greşeală mare, confuzie între plan şi strategie (şi studenţii mei africani o fac, eu le dau regulat la clasă probleme de rezolvat pentru analiza cost-beneficiu şi ei, în loc de soluţii, vin cu planuri cincinale, care costă PIB-ul pe zece ani). Programele operaţionale sunt nişte planuri generice. Dacă suntem atât de dramatic în urmă cu proiectele pentru ele (unele au atras aproape zero bani europeni) este că strategie nu există. Asta nu necesită bani, doar să ştii ce faci mai întâi şi cine poate face? Oare chiar nu ne trebuie o strategie cum facem să cheltuim banii în programele astea, eventual atingându-ne şi obiectivele?
În plus, am făcut POS-urile înainte să vină o criză globală, ar fi trebuit oricum revizuite anul care a trecut, înţeleg că nu au fost? Şeful chiar crede că era o singură soluţie la criza mare, soluţia Isărescu? Uite, Polonia nu a apărat moneda, ca noi, şi a păstrat creşterea economică. Dacă tot trebuie să bagi mâna în buzunarul tuturor, mai bine o faci astfel încât să stimulezi creşterea, nu să o îngheţi? Eh, asta e boala profesională a preşedinţilor, atotştiinţa şi pierderea capacităţii de a mai fi în centrul informaţiei, nici de doi ani nu era Băsescu preşedinte şi începuse ca Emil Constantinescu, să îţi spună ce i-a spus el lui Merkel, nu ce i-a spus Merkel lui: altfel, poate auzea cu şase luni mai devreme povestea cu Schengenul… ca noi, ceilalţi…
„Televiziunea nu ajută reforma.” Just. Uite, eu am încercat să ajut reforma ultimele zile în acele televiziuni nefavorabile, aşa că am văzut că nu e uşor. Dar poate dacă ne-aţi da şi dvs. o mână de ajutor? Orice tentativă bună e compromisă mediatic de trei vicii reale ale Guvernului Boc: cheltuielile clientelare, chiar dacă exagerate de duşmani, politizarea făţişă, care face nedreaptă orice concediere şi brambureala administrativă, care aduce a sabotaj, partea de implementare fiind complet nesocotită (inclusiv la descentralizare) şi, dacă nu ar fi televiziunile astea ostile, Boc chiar ar avea priză zero la cum se traduce în viaţă ce gândeşte el acolo. Ajutaţi cu ceva! Dacă mă auziţi, daţi un semn şi aruncaţi peste bord polivalentele alea, un singur gest simbolic ajută mai mult reforma decât zece discursuri despre reformă şi, la drept vorbind, chiar decât zece reforme, că din multe nu va ieşi nimic, cum nimic nu iese din ce nu e bazat pe înţelegere şi un minim consens social.
