Noaptea sunt doar câteva puncte luminoase în depărtare. Ziua, punctele îmbracă forme neaşteptate. Un uriaş depozit se înalţă stingher în mijlocul câmpului. În jurul său, de o parte şi de alta, se întinde maidanul. Construcţia este aşezată, strategic, pe câmp, la aproape cincizeci de kilometri de Portul Constanţa, în comuna Nicolae Bălcescu. Cisterne şi tiruri de ultimă generaţie stau lângă depozit aşteptându-şi rândul. Un paznic vigilent alungă pe oricine se apropie să fotografieze locul. Reclamele lipsesc cu desăvârşire. Doar cisternele arată ce se petrece înăuntru. Este unul dintre punctele fierbinţi ale afacerilor neştiute cu petrol. Astfel de locuri alimentează constant mafia petrolului.
Afacerile pieţei „gri-petrol” traversează discret ţara, dintr-un judeţ în altul, până la graniţă. De multe ori trec şi mai departe. Ca să intri în lumea lor ai nevoie de recomandări. Cei care controlează afacerile din subteranele pieţei se cunosc bine între ei şi se sprijină reciproc. Punctul de la Bălcescu este unul dintre nodurile unei reţele ascunse care ne păgubeşte anual cu sume impresionante. Cisternele trec pe aici de aproape trei ani. Firma care deţine depozitul a cumpărat lotul de teren în 2008, la o lună după ce s-a înfiinţat. Astăzi, este anchetată penal pentru că a vândut carburanţi contrafăcuţi. Doar într-un singur an pe acest câmp autorităţile suspectează că s-au pierdut peste 25 milioane de euro la buget. Presupusa pagubă ar proveni din faptul că firma cumpăra motorină, benzină şi uleiuri cu scopul declarat să fabrice produse finite, dar, în final, le vindea „la negru”.
PATRONII DIN UMBRĂ
Patronii reali ai acestor afaceri stau departe de mizeria amestecurilor din petrol, fug de hârtii şi de răspundere. Ei numără doar banii. Mulţi bani. În locul lor, tineri fără şcoală, amatori de câştiguri băneşti rapide, îşi riscă libertatea. Alteori, oameni ai străzii ajung peste noapte proprietari de companii. Sunt scutul adevăraţilor proprietari în faţa legii.
Metodele lor sunt multe şi tot mai sofisticate. Înainte, simplii contrabandişti apelau la formule clasice: furturi din conducte, amestecuri de carburanţi cu uleiuri sau reziduuri petroliere şi vânzări ilegale la graniţă.
Cum procesul chimic permite ca un soi de combustibil să poată fi fabricat rapid, chiar şi într-o curte, oamenii petrolului au evoluat. Au trecut la cantităţi industriale.
Diferenţa dintre un combustibil curat şi un amestec este dată doar de două elemente chimice din opt. Şase compuşi sunt comuni ambelor produse. Rezultă o marfă asemănătoare cu motorina sau benzina, cu diferenţa că nu e nici motorină, nici benzină. Efectele nocive sunt simţite mai târziu. Maşini distruse, bani pierduţi. Petrolul lor nu mai este doar negru, ci a căpătat nuanţe de gri. Sunt amestecurile „gri-petrol”.
La fel le sunt şi afacerile: când „negre”, fără nici un fel de acte, când „gri”, cu ceva acte cât să fie ocolite cât mai mult taxele.
Mari cantităţi de amestecuri inundă piaţa „gri-petrol”. Profiturile din aceste afaceri nu depind de preţul carburanţilor. Pe piaţa subterană, câştigurile sunt asigurate oricum, indiferent de preţul la pompă.
Amestecurile sunt cu până la un sfert din preţ mai ieftine. Reducerea diferă în funcţie de client. Iar când vând cu adevărat motorină sau benzină declară, pe dos, că ar fi reziduuri sau alte produse. Tot ca să scape de taxe.
Metodele rudimentare nu au dispărut, dar au apărut şi altele mai sofisticate. De la amestecuri de produse, patronii evaziunii din petrol au ajuns la amestecuri de hârtii.
Hârtii false prezentate drept documente contabile. Rămâne în urma lor o mare pagubă la buget şi, implicit, în buzunarul nostru.
CUM APAR FIRMELE-FANTOMĂ
Multe tranzacţii sunt declarate doar pentru a masca provenienţa reală a combustibililor. În loc de petrol sau carburanţi, la destinaţie ajung doar documentele falsificate. Apoi firme, fantomă (fără sediu, fără activitate şi fără angajaţi) intră în tranzacţii încrucişate pentru a pierde urma banilor datoraţi la stat. Companiile străine implicate sunt de multe ori firme fără activitate. Sunt „fantome” care produc doar facturi. La capătul firului ori nu răspunde nimeni, ori sunt cetăţeni plătiţi doar să figureze în acte drept administratori. „Fantome” sunt chiar şi patronii lor. Ei nu apar oficial în aceste firme. Se ascund în spatele unor anonimi.
Când afacerile iau amploare, banii trec graniţa şi ajung la mii de kilometri depărtare. Patronii reali îşi fac firme în paradisuri fiscale ca să-şi ascundă identitatea şi profiturile. De aici, banii îşi pierd urma. Cu ei sunt cumpărate noi cisterne, sunt înfiinţate alte companii, sunt plătiţi alţi administratori.
Grupările evazioniste au tot ce le trebuie, benzinării, cisterne şi firme de transport, au depozite şi firme autorizate să producă produse petroliere sau să le cumpere de la rafinării. După un timp, îşi permit să-şi cumpere chiar şi rafinării.
continuare în pagina 2
DECIZIA CSAT
Dimensiunile acestei caracatiţe şi valoarea mare a evaziunii fiscale a determinat autorităţile să ia decizii până la cel mai înalt nivel. Acţiunile în forţă au avut nevoie, în vara anului trecut, de o decizie specială a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru combaterea evaziunii, prin care anchetele se urmăresc direct din Capitală. Un centru comun antievaziune, format din investigatori din mai multe instituţii centrale. Decizia CSAT arată, pe de o parte, că amploarea afacerilor ilegale cu petrol, ţigări sau alcool a ajuns să pună în pericol siguranţa naţională, prin sumele imense vehiculate şi prin corupţia pe care o dezvoltă. Pe de altă parte, măsura arată neîncrederea cronică pe care autorităţile centrale o au în oamenii lor din teritoriu. Vameşi, inspectori fiscali, comisari ai Gărzii Financiare, poliţişti sau chiar procurori au relaţii mult prea strânse cu mafia petrolului, relaţii cimentate în ani de zile, timp în care această industrie a fost tolerată. Din decizia CSAT au rezultat amplele operaţiuni din vămi de la începutul acestui an, când zeci de vameşi şi poliţişti de frontieră au fost reţinuţi. Deocamdată, pentru afaceri derulate în special cu ţigări de contrabandă.
Din vara anului trecut, controalele la firmele care fac comerţ cu petrol s-au înteţit. Zeci de firme din toată ţara au început să fie urmărite penal.
Anchetele se extind constant către alte firme şi alte persoane. Informaţiile sunt centralizate la Bucureşti. Procurorii speră acum să-i prindă pe adevăraţii patroni, suspectaţi că fac legea pe această piaţă „gri-petrol”. Cu cât controalele se înteţesc, cu atât cercul patronilor se restrânge la câteva nume, aproape mereu legate între ele. Ei sunt marii actori ai pieţei „gri-petrol”.
DICŢIONAR
a. Ce sunt antrepozitele
Antrepozitele fiscale sunt definite ca locurile autorizate de Fisc unde marfa este produsă, transformată, deţinută, primită sau expediată în regim suspensiv de la plata taxelor.
Regimul suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor (taxe speciale de consumaţie) este suspendată pe perioada producerii, transformării, deţinerii şi deplasării produselor. Taxele devin scadente la momentul în care produsele sunt eliberate pentru consum.
Aceste antrepozite autorizate sunt astfel singurele locuri unde pot fi deţinute produse accizabile, iar vânzarea cu amănuntul este interzisă, dacă uleiuri minerale nu sunt livrate către avioane sau nave.
Persoanele sau firmele care sunt autorizate ca antrepozit fiscal au un regim foarte strict de evidenţă a stocurilor şi de transport. Orice abatere de la normă este sancţionată cu amenzi sau cu închisoare.
b. Ce sunt amestecurile
Benzinăriile nu au voie să vândă alte uleiuri minerale, în afară de motorină, benzină sau gaze petroliere lichefiate (GPL).
Şi acestea la standardele impuse de autorităţi. Cei care nu respectă acest norme sunt pasibili de ani grei de închisoare. Profiturile ameţitoare de pe aceste pieţe îi fac totuşi pe mulţi benzinari să încalce legea. Iar cei care le asigură marfa sunt tentaţi de câştigurile băneşti importante să vândă amestecuri de benzină sau motorină cu alte produse reziduale sau uleiuri, pentru care nu plătesc accize sau le plătesc la valori diminuate de zeci de ori.
