„Nu vrem sa-i mai vedem de nici un fel semnand acte si legi pentru ei si plozi”, ne scrie dl Dan Negru.
Lustratia este un moment al adevarului. Cine il marturiseste scapa. Mai mult o sanctiune morala, nu taie nimeni capete, nu vor fi ziditi de vii la Sighet. Regimul totalitar si bratul sau inarmat au fost marcate de crime abominabile si violari grosolane ale drepturilor omului. Prima idee de lustratie la noi a aparut pe tanc, in 1990, cand Dumitru Mazilu i-a indemnat pe activisti si securisti sa traga un pic pe dreapta. Apoi a aparut traducerea Legii lustratiei din Cehia, de unde am inteles ca nomenclaturistii si securistii nu mai au voie sa acceada in posturi publice si se poate realiza separarea de trecut. Si dupa punctul 8 de la Timisoara nomenclaturistii s-au facut ca ploua si ne-am trezit cu sufocantul asalt in administratie al compromisilor. Nici Emil Constantinescu n-a murit de dorul lustratiei. Acum lustratia a trecut de Senat (sa stie ceva conservatorii care au declarat ca Legea lustratiei va avea un parcurs „greoi” la Camera?).
La 16 ani de la un nou episod al Istoriei, la noi nu s-au inteles nici lectia, nici simtul istoriei. Nenorocita sintagma „care a facut politie politica” i-a salvat pe securisti, colaboratori si informatori atata vreme cat n-au putut fi dovediti in arhivele ferecate, iar ei s-au infiltrat in structuri de varf. Chiar si cei care au avut un evident rol coercitiv, chiar si cei care au indeplinit abjecta indeletnicire a recrutarii copiilor ca informatori ca sa-si toarne parintii si profesorii. S-a cait vreun securist ca a recrutat minori? Cum sa fi lucrat in Securitate si sa nu faci politie politica? Securistii care-si zic „patrioti” au servit de fapt dictatura, nu Romania. Si-au bazat activitatea pe tortura, internari psihiatrice, agresiune, santaj, anihilarea martorilor.
Daca se sapa mai bine la cazurile de coruptie, se va descoperi la fiecare cel putin un fost ofiter de Securitate (cu obisnuinta accesului la informatii). Oligarhia securisto-comunista n-a fost lustrata. Si are inca acces la banul public, al carui robinet trebuie inchis.
La noi Lustratia nu este tarzie pentru ca 1.300.000 de dosare abia acum au ajuns la cercetare si, evident, o sumedenie de mandate vor fi pierdute.
Colaboratorii secreti ai serviciilor si nomenclaturistii au indeplinit si poate mai indeplinesc inca functii de raspundere in organismele puterii si in lumea afacerilor. Ar fi cazul sa fie luati la puricat si cei care au devalizat bancile – circa doua miliarde de dolari. Recuperarea adevarului in jurul oligarhiei securisto-comuniste va inlesni si recuperarea banilor.
Multe cariere politice s-ar fi incheiat in 1990 daca se vota o astfel de lege. Iar prin cancelariile europene nu s-ar fi perindat fosti agenti ai Securitatii sau activisti politici comunisti platiti.
Cei care se opun lustratiei au intrat in panica deoarece nu-si mai pot pastra privilegiile. Sunt speriati ca vor fi scosi din zonele importante de decizie. Nu ne vom astepta nici la autolustratie. Nu va zice nimeni: vai, ce oribil, am fost si am pus umarul la uratenia comunismului!
Cand ceva nu convine se arunca gogorita ca respectiva actiune „nu este pe agenda populatiei”, ci pentru cativa idealisti. Ba este, stimabililor, cand „populatia” va constata ca Securitatea a trecut prin casele catorva milioane de romani. In fond n-au fost cercetate nici 1% din dosare. „Populatia” n-a aflat decat firimituri, n-a aflat istoria sa secreta. Abia dupa lustratie vom vorbi de o prima curatenie. Rolul lustratiei este sa purifice societatea. Exista inca destui tortionari care traiesc langa victime. Altfel putem sa credem ca Ceausescu n-a murit. A fost multiplicat, clonat…
