Viata noastra politica este mobilata de tot felul de ticalosi, mediocri sau oameni care fara politica nu ar reusi sa aiba casa de vacanta si masina cu climatizare. Dar din aceasta padure in care uscaturile sunt mai numeroase decat copacii, doua specii particulare se disting in conflictul cu si despre Traian Basescu: adeptii logicii si adeptii talentului, intre care conflictul e vechi si temeinic.
Talentul e rar in viata noastra politica si nu e neaparat combinat cu caracterul, o orientare ideologica morala sau o buna pregatire. El vine dintr-un anumit instinct superior al comunicarii. Clinton si Blair au asa ceva intr-o proportie uluitoare. Omul cu talent se imbiba ca un burete de la cei cu care intra in contact, suge emotii, opinii, bancuri, informatii, se umple cu starea de spirit a altora ca un balon cu hidrogen si cu cat absoarbe mai mult cu atat mai sus urca, pentru ca are si talentul de a inapoia celor de la care a luat toate acestea propriile lor entuziasme si frustrari, impachetate simplu si atragator. Omul cu talent este intotdeauna in politica un purtator de cuvant. Intre momentele de inspiratie, oamenii cu talent pot fi dezastruosi (un prieten al lui Churchill spunea ca "Winston avea adesea dreptate, dar si cand o dadea in bara!"), iar pentru asemenea momente, daca sunt profesionisti, se acopera cu un staff ultracompetent. Talentul e rar, nu de pomana anticomunistii din Romania s-au chinuit ani de zile sa gaseasca un candidat la presedintie, treaba foarte dificila mai ales daca, regulat, ii elimini pe toti cei de oarecare talent.
Logica, in schimb, e foarte prezenta ca osatura a personajelor noastre politice. Logica survine acolo unde nu exista nici stiinta, nici farmec, nici capacitate de adaptare si intelegere, ce sa mai vorbim de talent. Logicienii din viata noastra publica, mesteca diverse concepte constitutionale si institutionale de nedigerat pentru ei asa cum ar mesteca niste guma Orbit. Ca e vorba de drepturile omului sau de sistemul electoral, ei au solutia la toate, iar aceasta e totdeauna abstracta. Oamenii, cu interesele lor si relatiile dintre ei, acest determinant cvasiexclusiv al vietii noastre politice nu conteaza pentru ei niciodata. Ce conteaza sunt institutiile formale, vazute intotdeauna in izolare. Problemele noastre sunt comune cu ale altor vecini, care au alte aranjamente constitutionale sau electorale. Or, daca avem efecte similare pe structuri diferite, schimbarea structurilor nu va aduce schimbarea efectelor si trebuie sa cautam alte remedii ale problemelor noastre. Logicienii nu vor sa priceapa asta, pentru ca ei nu sunt de fapt motivati de reforma institutiilor (desi o practica nonstop, ca acele partide latino-americane ale revolutiei institutionale permanente), ci de pasiunea pentru a demola talentul, vazut ca o forma de insusire fara merit a unor bunuri politice. Logicienii au un profund dispret pentru public, pe care il considera inept si incapabil sa aleaga singur pe cine ii reprezinta interesele. Logicianul exista ca sa ne protejeze de farmecul talentului pe noi, imbecilii care nu se pot proteja singuri.
Ca logicienii sunt ghidati de un instinct realmente asasin, si nu de dorinta de a imbunatati situatia, vezi si din exemplul care se desfasoara sub ochii nostri privitor la Traian Basescu. Mugur Ciuvica si echipa lui Emil Constantinescu au facut mari eforturi sa demonstreze ca Traian Basescu e securist, desi Basescu ajuns presedinte obligase serviciile sa dea dosarele la CNSAS si le deschisese pe cele ale politicienilor, incepand cu sustinatoarea lui, Mona Musca. Eforturile conjugate ale acestor logicieni lustrationisti, indiferent cu ce intentii au plecat, au sfarsit prin a-l aduce in fruntea statului nostru pe Nicolae Vacaroiu, au readus la putere in PSD aripa conservatoare si imping serviciile secrete incet, dar sigur inapoi la matca. Renate Weber, si ea frustrata ca oamenii o iubesc pe Monica Macovei, iar pe ea doar o apreciaza (de ce nu o fi suficient?), a pus umarul serios sa o dea jos pe vechea ei prietena, jurist de reputatie europeana, si in locul ei a ajuns ministru un avocatel al unuia care are doua dosare de coruptie in curs. Triumful principiilor! Ce sa mai spun de PNL, care de teama ca Basescu le va distruge partidul au preferat sa-l faca praf cu mana lor? Toti acesti logicieni dezlantuiti fac orice zilele astea ca referendumul sa nu fie echitabil si vointa poporului prost, care il place pe Basescu, sa fie ciuntita sau ignorata, cu pretul calcarii in picioare a oricaror norme democratice si distrugand imaginea noastra externa intr-o proportie greu de imaginat.
Ticalosii din politica romaneasca nu au nevoie sa cumpere serviciile profesionistilor din KGB care sa care poloniul in servieta. Au la dispozitie o armata de logicieni frustrati gata sa asasineze pe gratis pe oricine are mai mult talent decat ei. Asta da caracterul mioritic, mereu reinnoit, al civilizatiei noastre. z
Alina Mungiu-Pippidi este presedinte fondator al SAR si cercetator asociat al Colegiului St. Antonys din Oxford
