Perceptia generala privind Justitia este ca lupta eficienta impotriva coruptiei s-a cam sfarsit din lipsa de luptatori. Numai magistratii sa fie franarii?
Cand dl Basescu ii cearta pe magistrati si le da indrumari, apoi paraseste sala in tromba, infuriat, vizibil iritat, te-ai astepta la adevarate cutremure, dar, ca de obicei, totul se termina in coada de peste. Esecul Justitiei este si esecul presedintelui, pentru ca Justitia s-a aflat pe locul 1 in zonele sale de interes. Atunci, de ce o fi mergand asa de rau?
Presedintele trebuia sa spuna, franc, care sunt deficientele sistemului judiciar atunci cand le-a batut obrazul magistratilor si i-a mustruluit. Oricum, a venit vremea ca presedintele sa iasa din sfera atacurilor generale si sa dezvaluie dosarele prost facute de procurori si cele "deliberat" intarziate de judecatori. Numai ca, in lupta sa cu coruptia, chiar si presedintele s-a folosit din plin de dosarele prost intocmite (si la care s-a lucrat ani de zile) si degeaba acuza acum modul in care magistratii inteleg sa lupte cu coruptia. Ne-am saturat de generalitati. Presedintele trebuie sa ne spuna ce magistrati si politisti lucreaza mana in mana cu mafia.
Nu putem vorbi despre esecul Justitiei – cat de "exigent" si-ar dori sa fie presedintele, care-i acuza intotdeauna pe altii de demagogie – cand cei care intrupeaza legea, magistratii, buni si rai, sunt judecati la gramada. Or mai fi cativa magistrati (din 6.000), care fac tranzactii cu actul de justitie, dar asta nu inseamna ca tot sistemul este corupt. Fara magistrati care-si exercita cu corectitudine functia si nu cu slugarnicie sistemul juridic era de mult prabusit.
Ceea ce a spus presedintele cand a mai bifat succesul unei iesiri la rampa a fost corect, dar si anul trecut – tot in prima duminica din iulie – a certat Justitia si s-a napustit cu aceleasi aprecieri negative. A miscat ceva un an de zile, daca tot el este "comandant" peste legi si ne arata calea dreapta? Nu este suficient doar faptul ca se amuza cand Justitia se face la televizor, iar cand dosarul ajunge in instanta se constata ca probele vehiculate pe toate canalele nu mai pot fi luate in seama. Dupa ce in rafuielile sale politice s-a folosit din plin, aproape patru ani, de datele din dosare furnizate de procurorii ce se cred James Bond ziaristilor din categoria "Nea Alecu", abia acum infiereaza procedeul. Daca dosarul ajunge la a patra mana, cum sa mai dea solutii drepte judecatorii?
Presedintele ne-a mai spus ca aroganta nici uneia dintre puteri nu foloseste nimanui. Asa este. Numai ca i-a scapat porumbelul: "Ideea utopica a separarii puterilor". Adica Justitia trebuie sa aiba un stapan. Daca tot este domnia sa garbaciul, atunci esecul Justitiei este si esecul "biciului".
Instantele sunt grevate de activitati ce exced sarcinile actului de judecata si infaptuirea actului de Justitie: birourile electorale, Registrul Comertului s.a. O duzina de legi speciale ii pun in carca magistratului alte sarcini decat actul de justitie. Mi s-a parut pertinenta observatia Avocatului Poporului ca Legislativul si Executivul au transferat Justitiei rezolvarea unor probleme dificile de care au vrut sa scape.
Judecatorii sunt obligati sa judece dupa legi ambigue, unele votate la intamplare, cu modificari la modificari, uneori de la o zi la alta. Numai modificarile – cele mai multe incoerente si stufoase – reprezinta cativa metri cubi. Intr-un cuvant, legi mici si imperfecte, adica tocmai materia prima a Justitiei. In lipsa unei legislatii stabile – si imposibilitatea de a aplica unitar legea.
Trebuie sa recunoastem ca Justitia, din ‘90 incoace, a suferit, totusi, transformari radicale – nu cat si-ar dori oficialii UE pentru armonizarea relatiei justitiabil-justitie –, dar organizarea este mai buna, au aparut multiple forme de pregatire a magistratilor, s-au ocupat si locurile vacante. Se pregatesc modificarea Constitutiei, Legea pentru organizarea judecatoreasca, Statutul magistratilor s.a.
In general, ne raportam la patru-cinci dosare cu politicieni, nefinalizate, uitand ca, anual, judecatorii au de solutionat o jumatate de milion de pricini. Important este sa fie eliminate erorile judiciare, iar magistratii sa nu-i mai ierte pe ulii si sa se napusteasca asupra porumbeilor.
Sunt adeptul ideii ca nu trebuie sa inceteze monitorizarea Justitiei, macar pana dispar "baietii rai", pana nu vor mai exista diferente intre procedurile europene si cele practicate la noi. Suportam inca legile pe care le-am facut prin alesii nostri.
Mentinerea monitorizarii nu este deloc umilitoare atata vreme cat implicarea politicului este principala cauza a starii Justitiei. Monitorizarea va fi atenta cu precadere la implicarea, din plin, a politicului. Comisia Europeana, nu presedintele, este singura institutie care mai poate face curatenie in Justitia romaneasca si cu siguranta se va misca mai repede ca pana acum, cand ne-a lasat pe noi sa ne reformam. O sa ne iutim cand vom fi atinsi la fonduri. Adica, constransi. Pana la urma, se va dovedi ca si reaua monitorizare a fost buna la ceva. Incetarea monitorizarii ar trebui sa aiba loc atunci cand CEDO ne va anunta ca au inceput sa se subtieze reclamatiile la forul juridic european.
Parca o sa vedem, peste cateva zile, ca Raportul pe Justitie de la CE nu va fi chiar asa devastator.
Mai ramane si ponderea de 28% din romani care nu au incredere in Justitie. Cand aceasta se va diminua la doar cateva procente, atunci vom putea spune ca avem un sistem judiciar sanatos.
Dreptul roman avea un dicton valabil si acum, si util pentru monitorizarea noastra intru aplicarea legii cu orice pret: "Sa se faca dreptate, chiar daca ar fi sa piara lumea!" ("Fiat iustitia, pereat mundus!").
