Luna s-a format în urmă cu aproximativ 4,36 miliarde de ani, fiind cu 200 de milioane de ani mai „tânără” decât credeau savanţii, potrivit unui studiu realizat recent pe roci lunare, publicat joi în revista ştiinţifică Nature, informează AFP, citat de Mediafax.
Acest calcul rezultă dintr-o nouă procedură de datare cu izotopi de plumb şi de neodim, descoperiţi într-un eşantion de anortozit, cea mai veche rocă din scoarţa lunară.
Potrivit uneia dintre cele mai importante teorii despre formarea Lunii, satelitul natural al Terrei a apărut în urma impactului dintre un obiect de mărimea unei planete mici şi Pământ.
Această coliziune ar fi smuls cantităţi mari de materie de pe Terra, roci şi magmă, care s-ar fi aglomerat apoi pentru a forma Luna. Suprafaţa ei ar fi fost iniţial doar un imens ocean de magmă care s-a răcit ulterior.
„Vârsta extraordinar de mică a acestui eşantion lunar semnifică fie că Luna s-a solidificat semnificativ mai târziu decât se credea până acum, fie că noi trebuie să ne revizuim complet modul de a înţelege istoria geologică a Lunii”, a declarat Richard Carlson, de la Institutul Carnegie din Washington.
Dacă noua datare a eşantionului lunar este exactă, acest lucru înseamnă că cele mai vechi zone din scoarţele terestră şi lunară s-au format aproximativ în acelaşi timp, la puţin timp după un impact uriaş.
Acest lucru corespunde vârstei depozitelor care conţin cel mai vechi mineral terestru, zirconiu, descoperite în vestul Australiei.
