Cunoscută ca „fata care aduce fericirea“, bloggerița Luminița Saviuc a căpătat această denumire după ce a postat pe blogul său un articol intitulat „15 lucruri la care trebuie să renunți pentru a fi fericit“. Postarea a devenit virală, fiind accesată și distribuită de peste 1,3 milioane de ori.
Pornind de la această postare, Luminița Saviuc a publicat la editura Litera cartea cu același titlu, în care a elaborat „în profunzime“ subiectul articolului ce a reprezentat pentru ea începutul unui drum. În prezent, ține conferințe despre fericire, dezvoltare personal și self-help în toată lumea, din SUA până în Asia.
RL: Care a fost experiența ce a produs declicul pentru a scrie despre aceste lucruri?
Luminița Saviuc: Nu știu dacă a fost o experiență anume. Cred că au fost toate experiențele prin care am trecut până atunci… Fiecare interacțiune, fiecare experiență și toate trăirile mele interioare m-au făcut să realizez cât de important este să te cureți de tot ceea ce este toxic, tot ceea ce ne face rău și tot ceea ce ne ține în întuneric. Și, fără să mă gândesc prea mult, am simțit nevoia să dau viață acestui articol care apoi a decis să facă înconjurul planetei și să inspire milioane de oameni din toate colțurile lumii.
Ce importanță are mediul în care ne formăm în dezvoltarea noastră?
Mediul e important cu siguranță, dar nu mai important decât decidem noi să fie. Noi înșine putem determina impactul pe care mediul îl are asupra noastră, prin atitudinea pe care o adoptăm și modul în care decidem să percepem tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dacă mediul este ostil, noi avem puterea să ne deschidem inima și mintea, să căutăm să învățăm din tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru și să folosim fiecare experiență pentru a crește și a evolua într-un mod armonios și plăcut.
Care sunt oamenii care și-au pus amprenta asupra dezvoltării tale?
Aș putea spune că fiecare persoană cu care am interacționat din momentul în care m-am născut și până în prezent și-a pus amprenta asupra mea într-un mod sau altul. Însă persoanele care m-au ajutat să prind curaj și să îmi folosesc aripile să zbor au fost prietenii mei Danny și Lecsy, cărora le datorez atât de multe… Mulțumită lor am pornit pe acest drum frumos plin de lumină, iubire și fericire. Și în cartea mea povestesc mai multe despre asta.
Apoi Wayne Dyer, o persoană ale cărei cărți și programe m-au inspirat și m-au ajutat să cresc, să iubesc, să iert și să caut în permanență să fiu mai bună – cu mine și cu cei din jur. Chiar dacă nu l-am cunoscut în persoană – am vorbit doar la telefon de trei ori –, prezența lui pe acest pământ m-a ajutat să fiu un om mai bun… Și Vishen Lakhiani, un foarte drag și bun prieten… CEO-ul companiei la care am lucrat în Kuala Lumpur. Lucrând atât de aproape de el am învățat să fiu sinceră cu mine, să arăt lumii cine sunt cu adevărat și să nu-mi fie frică să cred în mine și în bunătatea celor din jur… Oameni frumoși…
Deciziile pe care le luăm ne aparțin în întregime? Este bine să le luăm cât mai rațional?
Nu sunt în măsură să răspund la această întrebare pentru alții. Tot ce pot să spun e că deciziile mele îmi aparțin și că viața pe care o trăiesc acum este a mea. Când pic, mă ridic și nu dau vina pe nimeni. Caut să-mi asum responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă cu mine și să învăț din fiecare experiență, indiferent dacă ea este „bună“ sau „mai puțin bună“. La toate spun „mulțumesc“ cu inima plină de iubire și compasiune pentru că știu că toate mă ajută să cresc, să evoluez și să devin un Om mai bun. Iar atunci când viața îmi dă motive să mă bucur, să râd și să sărbătoresc, împărtășesc bucuria mea cu cei din jur. Tristețea e a mea, iar bucuriile sunt ale noastre.
Alegerile ne determină drumul sau drumul parcurs ne poate trimite către anumite alegeri?
Noi suntem cei care determină în ce direcție să mergem și noi suntem cei care decidem ce vom face cu tot ce ne-a oferit viața în trecut, cu ce ne oferă în prezent și cu ce ne va oferi în viitor. De noi depinde dacă vom deveni mai buni sau mai răi, mai iubitori sau mai puțin iubitori… Totul depinde de noi…
Ce anume ar trebui să ne ambiționeze?
Eu una nu folosesc acest cuvânt, „ambiție“. Pentru mine ambiția este pentru ego, iar menirea și dorința de a crește, de a crea ceva frumos pe această lume, vin de la suflet. Și viața m-a învățat să caut să trăiesc într-un mod cât mai curat, în care tot ceea ce fac să aducă bucurie și liniște nu doar în viața mea, ci și în viețile celor din jur. Și simt eu că asta ar trebui să ne miște și să ne inspire… Dorința de a contribui cu ceva, de a face lumea mai frumoasă, mai luminoasă și mai bună…
Ce înseamnă să-mi ascult inima? Până unde pot merge cu această libertate?
Ce înseamnă să ne ascultăm inima? Să fim sinceri cu noi înșine și să luăm deciziile care ne vor ajuta să ne aducem aminte cine suntem cu adevărat și care sunt menirea și scopul nostru pe acest pământ. Să avem încredere în înțelepciunea care se află în inimile noastre. Și nu cred că există limite la a face lucrul acesta. Dar să fim siguri că inima este cea pe care o ascultăm și nu altceva…
Ceea ce propui tu ca mod de dezvoltare ține de ceea ce ne impunem, gândim sau presupune și un anumit tip de exerciții?
Totul pornește de la modul în care gândim, de la modul în care percepem realitatea în care trăim, lumea din jur și de la modul în care ne percepem pe noi înșine. Totul pornește din minte și sunt anumite exerciții care ne pot ajuta să facem acest lucru, iar în carte dau exemple de pași pe care îi putem parcurge în acest sens.
Crezi că aceste lucruri sunt accesibile tuturor?
Cu siguranță! Noi trebuie doar să le folosim și să ne dorim să le facem să „funcționeze“.
Cum reușim să alungăm anxietățile vieții cotidiene?
În primul rând, trebuie să ne dorim acest lucru. Iar dacă vrem cu adevărat să ne eliberăm de ele, vom învăța să ne deschidem inima și să îmbrățișăm cu iubire și compasiune fiecare experiență și fiecare interacțiune, bună sau rea, și le vom lăsa pe toate să ne modeleze și să ne învețe să iertăm, să iubim și să renunțăm la tot ceea ce este toxic în viața noastră.
Există rețete universale pentru fericire?
Eu cred că da. Observ la mine cum, cu cât renunț tot mai mult la aceste lucruri, cu atât inima mea parcă se deschide mai mult și încep să simt dragoste și compasiune. În fiecare dintre noi se ascund atât de multe lucruri frumoase, atât de multă lumină și atât de multă iubire! Cu cât renunțăm mai mult la tot ceea ce ne chinuie, cu atât vom străluci mai mult și vom iubi mai intens. Iar când iubești pur și necondiționat, nu ai cum să nu fii fericit și nu ai cum să nu îi faci pe cei din jur fericiți. Și eu cred că iubirea pură, curată și necondiționată este rețeta fericirii.
Care crezi că e cel mai important lucru care să ne permită accesul la un oarecare echilibru?
Sinceritatea. Dacă tu ești sincer cu tine, vei ști ce să faci, vei ști încotro să mergi, și vei ști cum să trăiești pentru a-ți găsi un echilibru și o stare de bine.
Care sunt cele mai toxice sentimente?
Frica este cea mai toxică emoție. De la ea pornesc toate… Ea ne face să credem că nu suntem buni de nimic, că nu avem dreptul la fericire, că valoarea noastră e determinată de cât de scumpe sunt lucrurile cu care ne înconjurăm, oamenii cu care interacționăm și aprobarea și validarea pe care o primim de la cei din jur, ș.a.m.d. Toate pornesc de la frică…
Ai publicat cartea care cuprinde toate articolele și conferințele tale pe această temă. Ce ai de gând să faci de acum înainte?
Doar bunul Dumnezeu știe ce voi face și unde voi merge. Dar știu că tot ceea ce voi face va fi făcut într-un mod curat, sincer, autentic și benefic nu doar mie, ci și celor din jur.
Sfaturi. 15 lucruri la care trebuie să renunți pentru a fi fericit:
– la trecut;
– la temeri;
– la convingerile limitative;
– la scuze;
– la rezistența față de schimbare;
– la învinovățire;
– la a te plânge;
– la luxul de a critica;
– la a-ți trăi viața conform așteptărilor celorlalți;
– la convingerile defetiste;
– la control;
– la nevoia de a avea întotdeauna dreptate;
– la nevoia de a-i impresiona pe ceilalți;
– la etichete;
– la atașamentul bolnăvicios.
