De la aventurile lui Haplea şi până la caricaturile celebrului Terente, benzile desenate din România au urmat cursul societăţii româneşti, marcând cele mai importante evenimente din acest timp.
Povestea lor a început acum 100 de ani, dar benzile desenate încă mai rămân o artă necunoscută pentru majoritatea publicului din România.
Singura carte care urmăreşte evoluţia acestui stil este „Istoria Benzilor Desenate Româneşti” de Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu, lansată în cadrul Salonului European de Bandă Desenată.
Tehnici noi şi metode tradiţionale
În anii ’80, pe când lucra ca autor de benzi desenate la revista „Cutezătorii”, Valentin Mihăilescu a trebuit să fie inventiv pentru a se asigura că benzile sale nu erau distruse atunci când ziarul era tipărit.
O mare problemă în aceea vreme era că în timpul procesului de descompunere a culorilor, imaginile se suprapuneau şi ieşeau blurate, nemaiputând fi înţelese. Însă autorii de benzi desenate au inventat o tehnică prin care evitau această problemă. „Făceam întâi tot negrul din desen, după care îl copiam şi făceam culoarea separat. Şi atunci se făcea descompunerea de culoare şi deasupra se punea negrul”, spune Mihăilescu.
De cele mai multe ori, autorii de BD-uri trebuiau să lucreze foarte rapid, uneori direct în tipografii. În aceste situaţii, era aplicată o altă tehnică: se lua un plan film transparent şi se desena direct pe el tot ce era cu negru. Mihăilescu spune că uneori punea o fotografie sub foaia de desen şi copia ce îi era necesar pentru a realiza banda desenată.
Acum tehnica s-a simplificat foarte mult datorită noilor tehnologii: tabletele grafice şi scannerele. „Întâi fac desenul în creion, după care îl scanez şi îi pun culoarea”, spune Valentin Cristescu, autor de benzi desenate -BD.
Se pot folosi şi tabletele grafice pentru a desena direct pe calculator, dar unul dintre cei mai cunoscuţi autori de benzi desenate din România, Puiu Naum spune că prin folosirea acestei tehnici se pierde din farmecul unei benzi desenate pentru că există multe lucruri pe care calculatorul nu le poate face.
„Nu folosesc computerul, cu toate că am hyper-pen şi tot ce îmi trebuie. Am încercat, dar ce îţi iese din mână are un alt farmec, nu poate fi creat cu un calculator. Deşi foarte mulţi autori acceptă aceste tehnici, eu îmi fac desenele cu acuarele sau cu cerneală, cum se făcea înainte”, spune Puiu Naum.
Autorii de benzi desenate mai tineri spun că şi ei au început să îşi creeze poveştile în mod tradiţional, cu ajutorul creionului şi a cernelii, dar în prezent majoritatea preferă să folosească calculatorul pentru că procesul creativ este mai rapid şi mai simplu.
Computerele sunt în mare parte folosite pentru a adăuga textul şi pentru a colora desenele. Prima bandă desenată creată în totalitate pe calculator – „Mannequins” a fost realizată în 1996 de Don Chambers, pe computerul său Macintosh.
Tendinţe româneşti şi internaţionale
Dodo Niţă consideră că există trei mari tendinţe mondiale a benzii desenate: banda desenată din Japonia-manga, comics-ul: banda desenată americană în care se folosesc foarte mult supereroii şi banda desenată franco-belgiană, numită şi europeană, în care se încadrează şi benzile desenate româneşti.
Ceea ce diferenţiază banda desenată din România faţă de cea din străinătate sunt personajele. „Sunt câteva personaje româneşti tipice ţării noastre cum este Haplea. Eu nu aş vedea acest personaj născându-se în altă ţară pentru că el reprezintă parodia românului cu toate bunele şi rele sale”, afirmă Dodo Niţă.
Valentin Mihăilescu spune că deşi în străinătate au apărut stiluri noi de benzi desenate, creatorii din România au rămas într-o oarecare măsură la stilul mai vechi, folosit înainte de revoluţie. Unii autori de BD cred că banda românească din această perioadă se îndreaptă mai mult înspre comic, iar celelalte genuri nu sunt dezvoltate atât de mult precum se făcea în anii ’70-’80.
Deşi unele genuri sunt mai frecvent abordate, Dodo Niţă consideră că piaţa din ţara noastră oferă benzi desenate pentru un public variat, de toate vârstele. De exemplu, pentru copii există revista Doxi, în Jurnalul Naţional apare o bandă desenată istorică cum ar fi Iancu Jianu, în Evenimentul Zilei, Terente celebrul caricaturist publică benzi desenate, iar revista Kamikaze publică scurte strip-uri pe teme politice.
Benzile desenate din România au început să evolueze din ce în ce mai mult în ultimul timp datorită noii generaţii de autori de BD, care încearcă să se facă cunoscuţi. Talentul acestor tinerii este recunoscut de toţi creatorii de BD din vechea generaţie, care le admiră originalitatea lucrărilor şi curajul de a aborda diferite stiluri. Un autor de BD din ani ’80, Done Stan este de părere că în prezent „stilul benzilor desenate este mult mai decorativ, sunt mulţi autori foarte talenţati”.
Cum se realizează o bandă desenată?
Etapele principale pentru realizarea unei benzi desenate sunt: găsirea unei idei, creionarea benzii desenate, adăugarea cernelii şi a culorilor. „Apoi creatorul de banda desenată o ia şi se plimbă cu ea pe la uşile editorilor şi aceştia spun că nu sunt interesaţi, aşa că banda desenată ajunge în sertar, unde hârtia se îngălbeneşte. Trebuie să fie un editor interesat să o publice, un ziar, pentru că banda desenată s-a născut în mediul de ziar, nu în cel de revistă”, afirmă Valentin Cristescu.
Autorii de BD-uri spun că munca lor nu este atât de uşoară precum pare, deoarece ei trebuie să construiască o acţiune cu multe amănunte într-un spaţiu foarte mic. De obicei cei care lucrează pentru o revistă, au la dispoziţie doar o pagină sau mai puţin pentru a crea o poveste.
O regulă importantă a benzilor desenate este preferinţa pentru imagine şi amplasarea textului într-un plan secund. Un alt element esenţial în crearea unei benzi desenate este faptul că lucrarea trebuie întotdeauna să aibă o scenă cheie, pe care publicul să o reţină şi în jurul căreia să se contureze celelalte imagini. „Trebuie să descrii prin două-trei vorbe sute de imagini”, spune Done Stan.
Valentin Mihăilescu a creat peste 50 de benzi desenate în anii ’80, iar fiecare dintre poveştile lui trebuiau să fie interesante şi unice pentru public. „La fiecare bandă desenată, de 10-15 episoade, trebuia sa creezi un alt stil pentru ca sa fie diversitate, nu trebuia să mă repet pentru ca după aceea totul devenea monoton”, spune el.
Şi autorii din ziua de azi se feresc să adopte acelaşi stil în lucrările lor, una dintre cele mai mari provocări fiind să nu cadă în capcana clişeeleor şi a stereotipurilor. Dacă vor ca opera lor să fie citită şi apreciată de cei din jur, trebuie să găsească o modalitate prin care să menţină interesul cititorilor cu fiecare bandă pe care o creează.
Avantajele benzilor desenate
În 2008, creatorul de benzi desenate Eric Heuvel a creat un album de BD care relatează ascensiunea lui Hitler la putere şi tragedia unei familii de evrei, care îşi găseşte sfârşitul la Auschwitz. Cu ajutorul acestor benzi desenate au fost realizate mai multe cursuri experimentale, prin care elevii din Germania au învăţat istoria regimului nazist. Se pare că aceste cursuri au avut un mare succes deoarece banda desenată se citeşte foarte rapid şi este un mijloc accesibil şi distractiv de transmitere a informaţiilor.
Chiar şi romanele de sute de pagini pot fi transcrise în benzi desenate, ultimul proiect de acest gen din România fiind cel al lui Puiu Naum.
Autorul a reuşit să creeze o variantă în benzi desenate a romanului „Toate pânzele sus” de Radu Tudoranu. „Eram prieten cu Radu Tudoran şi când i-am spus că vreau să fac bandă desenată a strâmbat din nas. Într-adevăr, a fost foarte greu pentru că romanul lui este curgător, frumos şi atunci mi s-a părut dificil să îl transform în bandă desenată. Dar din fericire am avut nişte scriitori fără de care nu puteam să realizez asta. Desenele îmi aparţin în totalitate, erau scene din carte care nu există în banda desenată, dar eu am încercat să fac aluzie la ele, anumite trimiteri”.
Surprinzător, benzile desenate pot fi folosite şi ca o formă de terapie, aplicată de clinica PsyTech din Cluj-Napoca.
Personaje preferate
„Sunt multe personaje pe care le îndrăgesc, cum ar fi Haplea pe care toată lumea îl cunoaşte, dar nimeni nu ştia că este personaj de benzi desenate, Minitehnicus, Dim Dunăreanu, Dan Buzdugan, iar din zilele noastre Doxi desenat de Alexandru Ciubotariu. Iubesc toate aceste personaje şi ele toate alcătuiesc un univers imaginar în care imi place să intru de câte ori am ocazia.” – Dodo Niţă.
„Corto Maletese, personaj principal dintr-o serie de benzi desenate de aventură, create de Hugo Pratt”- Olivier Grenson, unul dintre cei mai prestigioşi autori belgieni francofoni de benzi desenate.
„Am avut un erou care era un fel de James Bond românesc- Dim Dunăreanu, pe care îl plimbam prin diverse spaţii, desigur cu ajutorul unor scriitori de elită cu care am colaborat foarte bine”- Puiu Naum.
