Londra 2012, aruncarea suliţei. Anii au trecut, iar acum, la peste un secol de la acel rezultat, sportivii sunt obişnuiţi să arunce constant peste 80 de metri, transmite Realitatea.net
Cehul Vitezslav Vesely are cel mai bun rezultat la proba aruncarea cu suliţa din 2012: 88,11 metri, rezultat înregistrat la Oslo (Norvegia), pe 7 iunie, însă un alt ceh, legendarul Jan Zelezny, este recordmenul mondial, el aruncând 98,48 metri la Jena (Germania) pe 25 mai 1996.
Norvegianul Andreas Torkhildsen este campionul olimpic en-titre, el câştigând finala de la Beijing, de acum patru ani, cu aproape patru metri avans faţă de estonianul Ainars Kovals.
Londra 2012, aruncarea suliţei. La început a fost lancea
Stramosul sulitei a fost lancea de aruncat ce era folosita, din cele mai vechitimpuri, ca arma de lupta sau de vanatoare. Aruncarea sulitei ca proba sportivederivate din aruncarea lancei, a fost introdusa in programul Jocurilor Olimpice antice incadrul pentatlonului. De la greci, aruncarea sulitei a fost preluata de catre romani siapoi de catre popoarele germanice. Ea s-a raspandit treptat, mai ales la nordici, careinregistreaza, prin suedezul E. Leming, primul record mondial oficial omologat deI.A.A.F. in anul 1912, cu un rezultat de 62,31 m. Suedezii au elaborate o adevaratascoala de aruncare a sulitei prin introducerea unui procedeu rational de apucare demijloc precum si purtarea acesteia, pe timpul elanului, deasupra umarului.O contributie remarcabila la perfectionarea in continuare a tehnicii aruncariisulitei a reprezentat-o scoala finlandeza prin atletii Jonny Myyrä (66,10 m in 1919) siMatti Järvinen care a realizat 10 recorduri mondiale in perioada 1930-1940,ridicandu-le la 71,57 m in 1930 si la 77,23 m in 1934. Acestia au promovat un stilpropriu, bazat pe o mare inclinare si rasucire spre inapoi a trunchiului si executareapasilor incrucisati in scopul unei mai bune depasiri a sulitei la inceperea efortului final.
Londra 2012, aruncarea suliţei: Jonny Myyrä a dat startul
Jonny Myyrä a fost primul aruncator care a aplicat varianta „mainii libere” prin care, intimpul pasilor de aruncare, mana cu sulita era dusa inapoi printr-o miscare ampla spreinainte si in jos. Prin acest traseu amplu al sulitei se contribuia la o mai mare rasucirea trunchiului spre bratul de aruncare. Stilul acesta initiat de finlandezi a fostadoptat , treptat, de foarte multi aruncatori ai acelor timpuri. Suprematia scoliifinlandeze a fost continuata de S. Nikkinen (83,56 m in 1956), Kinnunen (85,50 m in1972), H. Sütonen (88,58 m in 1972).In S.U.A. aruncarea sulitei cunoaste, la inceput, o evolutie destul de lenta,proba fiind prezenta, pentru prima data la Campionatul National al Uniunii de AtletismAmator, in anul 1909. Prima afirmare de clasa a scolii americane de aruncare a suliteia avut loc in anul 1952 in cadrul J.O. de la Helsinki. La aceasta editie, americanii S. Young (73,78 m) si W. Miller (72,40 m) cuceresc medalia de aur si argint, in timp cereprezentantul Finlandei, Toivo Hyytiäinen a trebuit sa se multumeasca cu medalia debronz. Sulitasii americani se impun, in continuare, pe plan mondial prin recordul lui BudHeld (80,41 m in 1953; 81,75 m in 1955) si, mai ales, prin crearea unui nou tip desulita, cu calitati aerodinamice de planare imbunatatite.Sulita held si stilul de aruncare specific acesteia s-au extins treptat in toatalumea, fiind preluat de majoritatea sulitasilor. Cu sulita held, scoala americana dearuncari s-a impus din nou prin Alfred Cantello care, in 1959, reuseste un nou recordmondial cu performanta de 86,04 m. In continuare, recordurile mondiale au fostcucerite de catre polonezul Janusz Sidlo (83,66 in 1956), italianul Carlo Lievore (86,74m in 1961), norvegianul Terje Pedersen (91,72 m in 1964), finlandezul Jorma Kinnunen(92,72 m in 1972), sovieticul Janis Lusis (93,80 m in 1972), vest-germanul Klaus.
Wolfermann (94,08 m in 1973), ungurii Miklos Nemeth (94,58 m in 1976) si FerenczParagi (96,72 m in 1980), americanul Tom Petranoff (99,72 m in 1983).Perfectionarea sistemului de pregatire si calitatile aerodinamice exceptionale alesulitei held au ridicat recordul mondial, in anul 1984, la incredibila performanta de104,80 m prin est-germanul Uwe Hohm.Aceasta vertiginoasa crestere a performantelor a facut ca stadioanele, printerenurile lor de fotbal, sa fie neincapatoare pentru aruncatorii de sulita. Pentru aelimina acest inconvenient s-au introdus, in anul 1986, sulite noi, cu centrul degreutate schimbat spre inainte, fapt ce a determinat o planare mai scurta a lor sii mplicit, micsorarea performantelor. S-a declansat astfel o noua batalie a recordurilorin care a debutat vest-germanul Klaus Tafelmeire (85,74 m). Admirabilul sulitas ceh Jan Zelezny, autorul a 5 recorduri mondiale, l-a ridicat la 98,48 m, la Jena, in Germania, pe data de 25 mai 1996.
Aruncarea suliţei este o probă de atletism care face parte şi din competiţia de decathlon şi de heptatlon la Jocurile Olimpice. La heptatlon, proba feminină, care s-a încheiat sâmbătă, 4 august, câştigătoarea disciplinei aruncarea suliţă a fost Sofia Ifadidou, care a aruncat 56.96 metri, grecoaica dovedind că este o urmaşă a spartanilor.
La competiţia masculină recordul mondial la aruncarea suliţei se apropie de 100 de metri, acesta măsurâd 98.48 metri şi fiind stabilit de cehul Jan Železný în 1996. Recordul olimpic se află la aproape 8 metri distanţă, doar 90.57 metri. Concursul masculin are programate calificările miercuri, 8 august, începând cu ora 21:05 şi finala vineri, 10 august de la ora 21:20, ora României.
Londra 2012 Aruncarea Suliţei – Spre deosebire de vremurile antice când grecii foloseau suliţele de război şi în problele de aruncare cu suliţa de la concursuri, în competiţiile contemporane dimensiunea, forma, greutatea, centru de greutatea al suliţiei şi modul de aruncare al acesteia sunt stabilite de către Federaţia Internaţională de Atletism. Astfel, în competiţiile masculine, suliţa are între 2,6 şi 2,7 metri în lungime şi cântăreşte 800 de grame (aproape dublu decât în antichitate), în vreme ce la concursurile feminine are între 2,2 şi 2,3 metri lungime, cântărind doar 600 de grame. În antichitate se obişnuia adesea să existe şi competiţii de aruncare a suliţei călare pentru a oferi distanţe mai mari graţie vitezei superioară a cailor.
