Oficialii Comisiei Europene se considera un soi de agenti dedicati schimbarilor, promotori veniti in sprijinul modernizarii Romaniei astfel incat tara sa-si poata juca firescul rol in cadrul activitatilor UE incepand din 2007 sau 2008.
Dar ce se va intampla oare daca verdictul istoriei va fi in final altul? Ce se va intampla daca peste un deceniu UE va fi continuat pe acelasi drum lipsit de glorie al reformelor facute superficial si de mantuiala, in timp ce vechile sabloane ale comportamentului statal au ramas practic neschimbate?
De cateva luni bune, unii dintre mai-marii UE sustin cu tarie ca a venit timpul exemplului dat prin capturarea unor „pesti mari” pentru a zdrobi cultura impunitatii caracteristice coruptiei din Romania. Evazionisti fiscali de rang inalt, spagari cunoscuti si alte figuri notorii pentru devalizarea statului trebuie sa devina, cat de curand, cazuri exemplare, respectiv precedente create in combaterea coruptiei.
Aflandu-ma la Parlamentul Europei pe 1 decembrie, l-am auzit pe cunoscutul europarlamentar ecologist Joost Lagendijk spunand ca „nu avem nevoie de procese demonstrative, dar va rugam sa va ocupati de marile cazuri de coruptie pana in luna aprilie”. Parerii i-a subscris, intr-o terminologie putin mai nuantata, si Pierre Moscovici, raportorul PE pentru Romania.
Monica Macovei, ministrul Justitiei, era prezenta in sala cand au fost formultate aceste sfaturi. A ramas rezervata Ð si bine a facut. Domnia sa stie prea bine ca si in tari membre UE in care justitia functioneaza cu mult mai bine decat in Romania marile anchete si procese de coruptie necesita o perioada de trei pana la cinci ani pentru a se ajunge la concluzii notabile. Actualul strigat dupa miracole investigative, faurite practic peste noapte de masinaria deja bolnava a justitiei romane, aminteste de solicitarea de odinioara a comisarilor lui Stalin adresata unei Romanii agrar-capitaliste, nevoita, la finele anilor '40, sa se pregateasca de o sovietizare completa: „Depasiti planul pentru a da expresie devotamentului fata de valorile noului sistem politic si economic ce va va modela, de-acum, viitorul”.
Am perceput acest recent apel de la Bruxelles adresat Romaniei ca pe unul binevoitor si totodata complet naiv, venit insa neindoielnic de la persoane care se considera prieteni ai Romaniei. Deznodamantul ar fi, desigur, inevitabil: munca procurorilor ar fi plina de omisiuni si lipsuri, de tot felul de erori survenite in urma nevoii de a finaliza grabnic cercetarile. Pentru oricare avocat al apararii cat de cat versat sarcina de a-l scoate basma curata pe client ar deveni si mai usoara date fiind inadvertentele sau lacunele tehnice inerente, iar in final intregul caz s-ar prabusi, dosarul fiind clasat. Prime dovezi ale unor dosare prost elaborate au aparut deja in 2005 Ð poate tocmai in speranta ca ele sa fie clasate definitiv in cele din urma. Si exista, desigur, suficienti „pesti mari” care prefera pe departe sa ajunga in fata justitiei in astfel de conditii de dezordine juridica, constientizand mult prea bine ca pericolul pierderii libertatii sau a averii lor ilicite este absolut redus.
Actualele legi anticoruptie din Romania sunt in mare parte in acord cu normele aplicate in statele membre UE. Ceea ce inseamna ca intreaga povara a strangerii de dovezi despre faptul ca cineva ar fi promis, oferit sau platit mita revine statului. Acuzatul nu are nici o obligatie sa-si justifice in vreun fel averea sau modul in care a fost ea obtinuta. Bruxelles-ul ar trebui sa stie mult prea bine ca cere imposibilul Ð in special atunci cand poate citi ca de la Oficiul de prevenire a spalarii banilor au disparut documente-cheie din dosarul afacerii „matusii Tamara”. In ceea ce priveste justitia romana, accentul va trebui categoric plasat pe refacerea intregului sistem juridic, astfel incat statul sa poata actiona de pe o pozitie de forta atunci cand ii tinteste pe „pestii cei mari”.
UE a dovedit Ð chiar si in prezentele vremuri mult mai bune cu Olli Rehn aflat in fruntea Comisiei pentru Extindere Ð ca nu practica nici ea tot ce predica altora. Pe 1 decembrie, negociatorul-sef al Bruxellesului pentru Afaceri Interne si de Justitie, Christopher Dashwood, a criticat vehement activitatea CSM pentru modul in care blocheaza cercetarile si pentru opozitia generala a acestuia fata de reforme. Textual, Dashwood a spus ca CSM „trebuie sa dea dovada de un comportament serios atunci cand este vorba de aderarea la standardele profesionale si de castigarea respectului poporului roman”.
Totusi, un important consilier al UE de la Ministerul Justitiei, germanul Dieter Schlafen, si-a putut pastra postul in pofida faptului ca a sprijinit intru totul pseudoreforma din CSM Ð pseudoreforma ce a permis perpetuarea misiunii de a mentine justitia sub papucul unor interese voalate. Se stie prea bine ca mentinerea in post a consilierului s-a datorat faptului ca este un protejat al ambasadorului Germaniei la Bucuresti, Wilfried Gruber, care a refuzat sa-l expedieze pe Schlafen acasa, in Germania, preferand sa treaca cu vederea rezultatele dezastruoase obtinute de acesta. UE ar trebui sa chibzuiasca dublu inainte de a critica Romania pentru procedurile ei bizantine, deoarece si planurile europene ce vizeaza justitia romana se impotmolesc uneori chiar din cauza sufocantelor formalitati comunitare.
In 1989, Ceausescu era ucis dupa o farsa de proces menita sa faciliteze ascensiunea juniorului aparatcik Ion Iliescu, descris de un important diplomat american stationat in Romania in anii '60 drept un personaj bine cunoscut pentru stalinismul sau retrograd. Daca ar fi dupa vointa unora dintre eurocrati, „pestii cei mari” ar fi prajiti mai degraba usurel pe parcursul intregului proces de combatere a coruptiei. Gratie atitudinii indolente, din 2000 incoace, a Bruxellesului fata de reforma in justitie, nimeni nu se teme cu adevarat ca va avea parte de vreun real disconfort. Asa ca UE va continua sa mimeze Ð probabil chiar fara sa realizeze acest lucru Ð pseudoreforma postdecembrista iliesciana. Vor fi anuntate unele schimbari superficiale, dar sistemul in sine va ramane fundamental neschimbat. Macar Iliescu si amicii sai stiau ce fac. Pe cand promovarea tocmai de catre Bruxelles a aceleiasi versiuni a formei fara fond face ca UE sa ne aminteasca de proverbialele gaste bete, dand nastere altor si altor dubii legate de constructia unei Europe comune prin modalitati ce par atat de profund diletante.
