Pe un câmp de la marginea unui mic oraş din Bulgaria, în fiecare an are loc un eveniment cu totul special- „Piaţa de mirese” rrome. La o dată fixă, locul se umple cu zeci de fete atrăgătoare, îmbrăcate sumar care sunt în căutarea unui soţ, potrivit The New York Times.
Tinerele sunt prezentate pretendenţilor de către părinţii lor, iar negocierea statutului de soţie se face acolo, în faţa mamelor mândre că asistă la acest moment unic. Îmbăcămintea lor alcătuită din fuste lungi şi baticuri colorate cotrastează într-un mod inedit cu îmbrăcămintea minimalistă a fetelor. Însă vestimentaţia ambelor generaţii au un element în comun- aurul, care este accesoriu principal strălucind la gâtul femeilor, dar şi pe degete, în urechi sau pe dinţi.
Acesta este locul în care tinichingii dintr-un grup nomad numit Kalaidzhi îşi găsesc perechea cu care o să se căsătorească la scurt timp după stabilirea unui preţ pentru mireasă. Kalaidzhi sunt printre puţinii rromi care îşi mai respectă tradiţiile antice, chiar şi în secolul 21. Este adevărat că în noul secol, lucrurile au evoluat până la punctul în care o femeie conduce Germania şi bărbaţii au ajuns să aibă grijă de copii, dar în acest colţ uitat de lume, modernizarea este un concept necunoscut.
Tinerii care nu merg la întâlniri, ci se căsătoresc
Piaţa de mirese are loc anual, de ziua Sfântului Todor şi este locul în care băieţii duc negocieri dure cu părinţii pentru a stabili preţul miresei pe care o doresc. Conform tradiţiei, după ce negocierile se încheie are loc nunta.
Identitatea acestui grup nomad de rromi se bazează pe o meserie veche, şi anume producerea şi repararea oalelor, tigăilor şi a cazanelor. Timp de secole, aceşti căldărari s-au risipit în satele din Bulgaria pentru a-şi practica meseria şi se reuneau foarte rar, doar în cazul sărbătorilor importante precum piaţa organizată de ziua sfântului Todor. Această reuniune este printe singurele oportunităţi ca tinerii să se întâlnească şi să îşi găsească partenerii cu care o să se căsătorească. Întâlnirile nu sunt o opţiune pe care ar trebui să o ia în considerare tinerii rromi deoarece fetele şi băieţii nu au voie să se întâlnească fără a fi supravegheaţi de un adult. De asemenea, căsătoria în afara grupului este un tabu.
Bărbatul nu îşi cumpără o soţie, ci îi cumpără virginitatea
În timpul negocierilor de la piaţa din acest an, Hristos Georgiev de 18 ani şi-a găsit femeia cu care o să se căsătorească. După negocierile duse cu tatăl fetei, Hristos o să se căsătorească cu fata pe care a cumpărat-o, Donka Dimitrova, tot de 18 ani, în doar în câteva săptămâni. Preţul miresei a oscilat între 7,500 de dolari şi 11.300 de dolari, bani pe care viitorul mire i-a câştigat în Cipru, în timp ce lucra în construcţii.
Potrivit unui etnograf de la Universitatea de Ştiinţe din Bulgaria, Velcho Krustev „bărbatul nu işi cumpără o soţie, ci îi cumpără virginitatea”. De asemenea, el susţine că suma de bani negociată de părinţii fetei îi va asigura tinerei un trai decent, alături de noul său soţ,
Însă ca la orice piaţă, preţurile variază în funcţie de câteva criterii, cel mai important fiind calităţile fizice ale fetei negociate. „Dacă fata este frumoasă, preţul ei poate ajunge până la 20.000 de dolari „, spune Georgiev.
„Nu sunt de acord. Nu ar trebui să te uiţi la bani, ci la persoană: modul în care vorbeşte, cum gândeşte, simte şi alte lucruri”, spune viitoarea mireasă Dimitrova, care a terminat de curând un curs de pictură, privilegiu de care celelalte tinere rrome nu beneficiază atât de uşor. Verişoara fetei, Todorka a fost însă mai directă în privinţa acestei tradiţii şi spune că banii „nu garantează că mariajul va rezista toată viaţa”. „Ei pot să găsească pe altcineva mai bun peste câteva zile”, susţine fata.
Tinere analfabete, dar mai îndrăzneţe
Fetele din familiile Kalaidzhi se căsătoresc între vârsta de 16 şi 20 de ani şi merg la şcoală până în clasa a 8-a. Se pare că părinţii lor nu le permit să îşi continue studiile pentru a nu fi „furate” de alţi peţitori. Educaţia nu este o prioritate în această mică comunitate, iar un studiu al fundaţiei Open Society din 2004 a arătat că una cinci femei rrome este analfabetă. Doar 10% dintre femei au făcut liceul, spre deosebire de bărbaţi care au un procent mai mare – 16%.
În această situaţie, suportul pentru căsătoriile tradiţionale este foarte scăzut în rândul comunităţilor de rromi. Un studiu din 2007 realizat de o organizaţie din Bulgaria- Amalipe a descoperit că 52% dintre rromi s-au opus unei căsătorii aranjate de părinţi. Doar 18% dintre ei au susţinut tradiţia „cumpărării miresei”, iar 69% au respins-o.
Însă în comunităţile de Kalaidzhi, tradiţiile încă se mai respectă cu stricteţe. Totuşi şi în cazul acestora s-au văzut câteva modificări, în ciuda aversiunii bătrânilor ca Ivan Kolev de 73 de ani. El este unul dintre bătrânii grupului care insistă ca tradiţia „Pieţei de mirese” să fie păstrată, dar care spune că a observat cu tristeţe că fetele s-au schimbat. ” Fetele erau mult mai timide când se căsătoreau acum 50 de ani, acum ele fug, se comportă ca şi când ar fi bulgari”, spune Ivan.
Se pare că economia modernă este motivul pentru care se fac schimbări la nivelul acestei comunităţii. Meseria rromilor este pe moarte datorită produselor mai ieftine produse în China, singura îndeletnicire care încă a mai rămas puternică este realizarea unei băuturi tari, făcute acasă pentru a evita taxele impuse de U.E.
Tradiţia respectată cu sfinţenie se încalcă pentru fericire
În satul Prohorovo, părinţii lui Todorka Dimitrova împart responsabilităţile în întreţinerea familiei. Tatăl – Vasil de 52 de ani este căldărar şi are grijă de animalele din curte, în timp ce mama -Petrana, de 50 de ani găteşte, are grijă de casă şi de grădină.
Petrana spune că fetele Kalaidzhi sunt acum mai „democratice”, dar şi aşa, numai băieţii pot să iasă singuri din casă. „Fiicele noastre dorm acasă, în casele bulgarilor ele pot să meargă unde vor ele. Aici, fetele dorm acasă. Dacă te duci la soţul tău şi îi spui că ai fost într-un bar, el o să te bat㔄, spune femeia.
Totuşi Todorka Dimitrova, o fată cu o inteligenţă care întrece educaţia sa de doar 5 clase a reuşit să influenţeze cursul vieţii sale ca soţie. Ea a reuşit să refuze „un bărbat bogat şi chipeş, dar care avea un caracter rece şi copilăros”.
De asemenea, ea a reuşit să vorbească cu un băiat la telefon timp de 8 luni, înainte de a se întâlni la târgul mireselor de anul trecut. Însă părinţii fetei l-au refuzat pe pretendentul ei pentru că nu provenea dintr-o familie bună şi locuia departe la 100 de kilometrii.
„Pot să îmi aleg soţul, dacă obţin şi permisiunea părinţilor mei. Dacă ei nu sunt de acord şansele sunt 50- 50 şi probabil va trebui să fugim, dacă nu pot să plâng atât de mult încât să îmi conving părinţii”, spune ea.
Deşi tradiţia este respectată cu stricteţe în comunitatea din care face parte, fata spune că mai există o variantă mai radicală pentru a-şi găsi fericirea- aceea de a se căsători cu un bulgar. „Este un pas mare să faci aşa ceva, înseamnă că trebuie să fi pregătit pentru o luptă mare, dar nu vreau să ajung cu cineva care nu mă face fericită”, spune Todorka.
