Cinci femei din judeţul Cluj care luptă singure să le ofere copiilor lor o viaţă mai bună vor primi în curând o locuinţă.
Fundaţia de Caritate Herald a demarat o campanie prin care strânge bani pentru construirea unui bloc de garsoniere destinat mamelor singure. Terenul a fost donat de o familie care vrea să-şi păstreze anonimatul, iar pentru a strânge banii necesari construcţiei fundaţia va organiza câteva evenimente, precum un dineu pentru oamenii de afaceri. „Susţinem de ani de zile asemenea cazuri, cu bani de chirie, de mâncare, dar am ajuns la concluzia că trebuie să facem mai mult, să le oferim o casă, să le scoatem din mediul nesănătos în care trăiesc”, a declarat Rimona Goiţi, directoarea fundaţiei. Povestea mamelor singure este una impresionantă.
A fugit ca să-şi salveze viaţa
Mirela a avut o copilărie frumoasă. Familia ei nu a fost înstărită, dar a iubit-o, iar aceasta este moştenirea ei. „Am răbdat, dar mi-am dat seama că nu sufăr doar eu. Fetiţa nu ştia ce e iubirea de tată. Ştiam că va fi greu în chirie, dar am plecat”, povesteşte Mirela. Femeia a trăit clipe de groază când soţul ei, orbit de gelozie, o alerga prin sat cu toporul. Îşi găsea refugiu prin vecini, la uşa cărora bătea cu hainele rupte şi cu copilul în braţe. La un moment dat, a reuşit să plece. Acum trăieşte dintr-un salariu de vânzătoare într-o cameră care ţine loc de bucătărie, dormitor şi living, fără calorifer, fără baie. Peste tot este igrasie, ţevile picură, iar Mirela îşi doreşte un singur lucru: să-i ofere fetiţei ei o cameră cu pereţi albi.
De familie „bună”
Tatăl Iovanei este director economic, iar mama-profesoară. Când fata a rămas însărcinată, diplomele lor n-au ţinut loc de iubire. „Din punctul lor de vedere, i-am dezamăgit şi i-am făcut de ruşine. Aveau aşteptări de la mine: să termin facultatea, să găsesc un loc de muncă…”, povesteşte Iovana. Deşi pornită din dragoste, relaţia a eşuat în urma unui şir chinuitor de ani în care el refuza să muncească, iar ea rămânea fără soluţii. A divorţat şi s-a trezit singură. Acum munceşte zi-lumină pentru a plăti bona copilului, deşi mama ei locuieşte în acelaşi oraş. A vrut chiar să se sinucidă, dar a renunţat când şi-a privit în ochi fetiţa.
Elisabeta are trei copii, dintre care unul bolnav de epilepsie şi este văduvă de mulţi ani. Cam tot de atunci a uitat să mai zâmbească. Singurul ei ţel este să le ţină pe fete la oraş ca să poată avea o meserie bună. Pentru băiat nu mai poate face mare lucru, decât să-l ţină în viaţă. Iar fetele au înţeles sacrificiul ei – merg cuminţi la şcoală şi au învăţat să se bucure cu puţin. Singurele momente în care se întreabă „de ce?” şi „până când?” sunt zilele de sărbătoare, când parcă şi-ar dori mai mult.
Icoane pe pietre de râu
Mariana trăieşte din icoanele pe care le pictează pe pietre. S-a măritat fără să-şi dea seama că nu va fi fericită lângă un militar care o tratează ca pe o ordonanţă. Apoi băutura şi-a găsit un culcuş cald în familia lor, iar de aici până la violenţă nu a mai fost decât un pas. Deşi avea un acoperiş mai mult decât decent deasupra capului, femeia şi-a luat copiii de mână şi nu s-a uitat înapoi. Acum trăieşte de opt ani într-o casă de copii pentru că fiica ei are epilepsie.
