Acum mai bine de o luna o fetita de patru ani a fost rapita din patutul ei. Un caz printre alte cateva mii, veti zice. Insa aceasta fetita, Madeleine McCann, a ridicat intreg mapamondul in picioare. Toata lumea o cauta, toata lumea empatizeaza cu suferinta crunta a parintilor. Dupa ce Elton John a sprijinit cautarea micutei disparute, lui J.K. Rowling i s-a cerut sa insereze fotografia lui Maddy in "Harry Potter and the Deathly Hallows", al saptelea si ultimul volum din seria ce a provocat o adevarata isterie a lecturii. Cartea va aparea pe 21 iulie si parintii s-au gandit la un semn de carte cu poza fetitei lor, insa prozatoarea – mai bogata decat regina britanicilor – nu si-a dat inca acordul. Ar fi o premiera absoluta: sa profiti de vandabilitatea unei carti, un produs ca oricare altul, se vede bine, pentru a sprijini o cauza uman(itar)a. Multi spun ca n-ar trebui sa amestecam lucrurile si sa lasam televiziunea sa se ocupe de asta. Ne amintim – din filmele americane ale anilor ‘80-‘90 – cutiile de lapte imprimate cu fotografiile unor copii disparuti. Am citit pe Internet ca vreo 1.400 de copii au fost gasiti astfel, rezulta ca ideea a prins. Dar de aici pana la a implica literatura intr-o chestiune ce are de-a face mai degraba cu… politia mi se pare o cale lunga. Sa-i facem ce poftim: s-o hulim, s-o desfiintam, s-o aruncam la cos. Insa, daca-i luam "demnitatea" si o implicam intr-o poveste mediatica (inteleg disperarea, nu sprijin ideea tipic americana de a face zgomot), nu facem decat sa cream un precedent. si nu vreau sa ma gandesc cum vor arata cartile pe care o sa le citim, acasa in fotoliu, peste vreo zece ani.
