Pentru că ne pregătim să alegem un (sper!) nou Parlament, nu e nepotrivit să discutăm despre felul în care noi, cetăţenii, putem controla activitatea celor care ar trebui să ne reprezinte. Fac o paranteză: când spunem că Parlamentul este organ reprezentativ, asta nu înseamnă că el trebuie să reproducă structura poporului, în sensul în care discutăm despre un eşantion reprezentativ. Chiar dacă 6% din populaţie nu ştiu carte, mi-ar plăcea să nu avem 28 de parlamentari analfabeţi. “Reprezentativitatea” se referă la obligaţia parlamentarului de a acţiona în interesul alegătorilor, şi nu în propriul interes.
Revenind la subiect, chiar dacă mandatul parlamentarului nu este imperativ (nu poate fi obligat să acţioneze într-un anumit fel), asta nu înseamnă că nu trebuie să existe un control din partea alegătorilor asupra felului în care şi-l exercită. E drept, nu există procedură pentru revocarea unui parlamentar (deşi există posibilitatea demiterii tuturor celorlalţi aleşi – preşedinte, primari, consi-lieri), dar măcar alegătorii ar trebui să ştie care dintre aleşii lor le-ar mai merita votul pentru un eventual nou mandat.
Pentru asta, ar trebui ca toate acţiunile lor să se desfăşoare “la vedere”. Am mai scris în această pagină (“De ce le trebuie parlamentarilor vot secret?”) că votul secret nu are de ce să existe în Parlament, unde aleşii trebuie să-şi asume toate deciziile, fără excepţie. Dar, să zicem că sunt eu prea radical şi că e normal ca, după fiecare vot controversat, parlamentarii -să-şi arunce responsabilitatea de la unul la altul, aidoma unor ţânci proşti care au spart cu mingea geamul de la cancelarie.
Măcar situaţiile în care se practică “votul deschis” ar trebui să ne permită să aflăm cu ce este de acord şi cu ce nu este de acord fie-care parlamentar. O vreme chiar se putea. Site-ul Camerei Deputaţilor avea o secţiune unde puteai vedea tot ce s-a votat în fie-care şedinţă de plen, care deputaţi au fost prezenţi şi cum a votat fiecare dintre ei. De fapt, secţiunea încă există, doar că, începând din februarie, nu mai este activă.
Ce s-a întâmplat? Domnul deputat Dragnea s-a enervat pentru că, prin vot electronic, îi fusese respins, ce-i drept, la mustaţă, un proiect de lege de care domnia sa era foarte mândru (cunoscută drept “Legea demnităţii” – în opinia mea, cam ineptă). A zis că maşinăria de votat nu-i bună, că n-a socotit bine. Conducerea Camerei nu era să se pună de-a curmezişul voinţei şefului de partid şi a scos din priză mârşavul dispozitiv. Şi aşa a rămas până în zilele noastre. Lipsiţi de electricitate (nu-i clar dacă şi de puterea sovietelor), deputaţii votează acum ca în Atena antică – prin ridicare de mâini (cheirotonia). Şi, evident, presupunând că nu se fac erori de numărare (cazuri au fost, deputata Roberta Anastase ştie), nimeni nu mai poate şti, la sfârşit, cine şi cum a votat.
În Senat nici nu a fost vreodată vorba să se facă publice voturile individuale, deşi sistemul de vot electronic există şi acolo şi este în funcţiune. Aici nu sunt publicate nici măcar rezultatele voturilor finale date în urmă cu o săptămână. De altfel, site-ul Camerei superioare conţine mult mai puţine informaţii – şi este mult mai neprietenos cu utilizatorii – decât cel al Camerei Deputaţilor.
Această stare de fapt mi se pare inadmisibilă. În urmă cu o lună, la conferinţa organizată de Expert Forum cu tema “Transparență și integritate în viața publică româ-nească”, unul din secreta-rii Camerei Deputaţilor a citit o laudativă dare de seamă despre realizările în direcţia transparentizării; nu l-am crezut. Un Parlament netransparent nu poate fi un instrument prin care se realizează democraţia. Faptul că senatorii şi deputaţii se complac în această situaţie este una din cauzele pentru care Parlamentul este cea mai puţin credibilă dintre instituţiile statului.
Voi vota cu entuziasm, la 11 decembrie, partidul care îmi va promite că va introduce în regulamentele celor două Camere obligativitatea publicării individualizate a tuturor voturilor şi eliminarea votului secret. În absenţa acestei modificări, să-mi promită că va publica, pe site-ul partidului, felul în care a votat fiecare din membrii grupului parlamentar, în plen şi la şedinţele comisiilor din care face parte.
