Concurenţa globală, deficitul de forţă de muncă cu competenţe în noile domenii şi demografia în schimbare vor forţa în curând companiile să utilizeze mai eficient forţa de muncă bine plătită.
În ultimele trei decenii, companiile din economiile dezvoltate au făcut progrese uriaşe în îmbunătăţirea productivităţii şi a performanţei organizaţionale pentru o întreagă categorie de domenii de activitate. Ajutaţi de progresele înregistrate în domeniul tehnologiei şi al comunicaţiilor digitale, companiile au automatizat, reorganizat şi externalizat numeroase activităţi care, în trecut, necesitau angajaţi cu normă întreagă. Mai multe locuri de muncă, a căror activitate era formată din activităţi simple, care au putut fi standardizate sau înlocuite de software, au fost automatizate sau transferate către lucrătorii din ţările cu salarii mici.
Prin toate aceste schimbări, un volum mare de locuri de muncă a rămas în mare parte neatins: muncă ce necesită interacţiuni umane extinse. Printre aceste poziţii se numără locurile de muncă deţinute de lucrătorii din domenii cu calificare înaltă – medici, ingineri, avocaţi, manageri, reprezentanţi de vânzări, profesori şi alţi profesionişti calificaţi, care împreună servesc ca motor al economiei bazate pe cunoaştere.
Cercetările au arătat că astfel de lucrători sunt vitali pentru succesul competitiv atât al companiilor, cât şi al ţărilor. Acest segment de forţă de muncă are cea mai rapidă creştere a ocupării în ţările dezvoltate, unde ea reprezintă deja o mare parte a locurilor de muncă. Deoarece tehnologia a avut tendinţa de a completa, nu de a înlocui aceşti lucrători, până de curând multe din aceste activităţi au fost efectuate în acelaşi mod de zeci de ani.
Lucrurile nu mai stau deloc aşa. Astăzi, aceste activităţi sunt la un punct de inflexiune, deoarece concurenţa globală, lipsa de competenţe în noile tehnologi/domenii şi schimbarea demografică obligă companiile să utilizeze mai eficient personalul cel mai bine plătit.
Angajatorii din economiile avansate ar putea fi, în curând, incapabili să găsească suficienţi absolvenţi pentru a acoperi necesarul. Cercetările mai multor institute constată că numai în Statele Unite ale Americii decalajul ar putea ajunge la 1,5 milioane de absolvenţi până la sfârşitul deceniului.
China, unde multe companii la nivel mondial au mizat pe planuri de creştere, se confruntă cu un deficit de 23 de milioane de muncitori cu studii superioare până în 2020. O paranteză: acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă şi pentru România, unde avem foarte mulţi absolvenţi care nu au fost în stare să îşi ia bacalaureatul sau, dacă au intrat la facultate, vor doar să o bifeze. Dacă am investi şi am avea o strategie coerentă în Educaţie, am putea beneficia enorm de pe urma crizei de talente din economiile dezvoltate. Vina nu este doar a unui singur partid sau guvern, este o problemă care durează de peste 20 ani.
Cauzele acestei crize a talentelor sunt diverse. În unele economii avansate, în special în Japonia, stagnarea creşterii populaţiei înseamnă că, în curând, nu vor fi suficienţi tineri lucrători pentru a înlocui pensionarii. Subreprezentarea femeilor, în special în posturile de manageri şi directori, rămâne o problema în unele economii, în special în Germania.
De asemenea, în ciuda progreselor tehnologice în domeniul comunicaţiilor, încă există zone geografice unde lipsa de talente într-un domeniu este o realitate, în timp ce în alte zone există surplus. În Uniunea Europeană, de exemplu, sistemele de certificare profesională naţionale diferite, precum şi barierele lingvistice şi culturale fac forţa de muncă greu de relocat.
Nepotrivirile de acest gen se regăsesc şi în interiorul graniţelor naţionale, inclusiv în ţări care, în mod tradiţional, au o forţă de muncă mai flexibilă. Este cazul Statelor Unite ale Americii (unde mobilitatea forţei de muncă este la cel mai scăzut nivel din ultimii 50 de ani), iar rata şomajului a fost de 11,6% în Nevada, faţă de doar 3,9% în Nebraska. Acelaşi lucru se întâmplă şi în România, unde rata şomajului este mult mai mare în Moldova, comparativ cu Banatul. Chiar dacă şi-ar găsi un loc de muncă în Banat, mult mai bine plătit, mulţi refuză să se relocheze, deoarece românii sunt proprietari, în marea majoritate, şi le vine foarte greu să renunţe la casa în care stau, motiv pentru care trăiesc în sărăcie.
Lumea nu stă pe loc în jurul nostru, ci e în continuă schimbare. În acest context, companiile de top – în domeniul aviaţiei, al serviciilor financiare, al serviciilor de sănătate, al producţiei de înaltă tehnologie şi din alte industrii – explorează modalităţi de revizuire a modului în care se desfăşoară aceste activităţi calificate. Companiile care vor reuşi în aceste eforturi se vor bucura de o productivitate mai mare, de o mai mare flexibilitate în a răspunde oportunităţilor şi de un acces mai bun la baza limitată de angajaţi talentaţi.
Dar, pentru a ajunge acolo, trebuie să-şi reconsidere modul în care îşi gestionează forţa de muncă. Managerii trebuie să facă faţă provocărilor, printre care se află: regândirea locurilor de muncă, extinderea muncii la distanţă, o mai mare flexibilitate a muncii şi propria reinventare.
