Iluzia liniștii este probabil principala ispită colectivă a începutului de mandat prezidențial.
Un sondaj IRES din a doua jumătate a lui decembrie ne arăta că „61% dintre români anticipează o relație bună între președinte și premier în 2015”. Deși Klaus Iohannis a spus de mai multe ori că românii nu trebuie să se aștepte la minuni, iată că aceștia se încăpățânează în această direcție. Dar această așteptare colectivă cu care se intră în noul an este total nerealistă: proaspăta majoritate prezidențială va intra în mod inevitabil în conflict cu majoritatea parlamentară. Atât din motive sistemice, cât și pentru că noul președinte a fost ales tocmai pentru că lumea îl vedea pe Victor Ponta ca pe un pericol, ceea ce nu s-a schimbat din noiembrie până acum.
Lipsa de realism a așteptărilor colective nu e, desigur, ceva nou, dar obsesia imaginii în care trăim face ca acest tip de așteptări să facă parte integrantă din realitate, actorii politici acționând și în funcție de iluziile colective. Iar în cazul României de la începutul lui 2015, iluziile pot fi un obstacol în luarea rapidă a celor mai bune decizii, începând cu înlăturarea Guvernului Ponta. Așa putem înțelege de ce zona „marelui” PNL cultivă cu insistență nevoia de liniște și pace, în timp ce în culise putem lesne simți pregătiri de război ce nu se împiedică decât de concurența pentru viitoarele posturi ministeriale și nu numai. Atât timpul, cât și mulți lideri politici nu mai au răbdare.
Liniștea aparentă de acum este și rezultatul întâlnirii pe un teren comun a doi oameni politici: actualul președinte, omul discreției, și Vasile Blaga, om al ingineriilor politice din spatele cortinelor mediatice. Cei doi încearcă să țină în frâu trupele de liberali și democrat-liberali ale căror ambiții multilateral dezvoltate pot oricând să ducă atmosfera de la calm aparent spre una de scandal local sau general. Iar dificultatea acestei ecuații nu va scădea cu timpul, chiar va crește, cu cât ne apropiem de alegerile parlamentare.
Dar nevoia de liniște are alte surse. E de înțeles oboseala colectivă după 10 ani de Traian Băsescu. Totuși, această nevoie de liniște este și rezultatul funcționării în continuare a logicii prin care USL a interpretat „scandalul” produs de Traian Băsescu. Adevărul este că o mare parte dintre „scandalurile” din cele două mandate fie au fost mai degrabă benefice, fie au fost rezultatul isteriei produse chiar de cei care îl contestau pe șeful statului de atunci. În acest context, cartea sobrietății până la plictis a stilului Iohannis a fost în mod natural câștigătoare în timpul campaniei electorale, dar ideea că România se poate schimba în liniște este utopică. Nu numai în contextul nostru, dar în orice context democratic, modernizarea duce la numeroase conflicte. Și asta cu atât mai mult atunci când vorbim despre schimbarea clasei politice și lupta împotriva corupției. Adică exact punctele prezente și în discursul prezidențial actual …continuarea în Revista 22.
