Mereu mi-am imaginat că politicienii sunt doar ipocriți și ticăloși. Și că, în realitatea ascunsă camerelor de filmat, sunt cât se poate de conștienți că acțiunile lor servesc doar propriilor interese. Că tot ceea ce declară nu reprezintă decât o perdea de fum menită să acopere dorințele lor de parvenitism politic și financiar.
Liviu Dragnea spune „Iubesc Maramureșul pentru că se încăpățânează să se opună globalizării și să rămână autentic românesc“ pentru a face pe plac unor oameni mândri că trăiesc într-un colț de Rai autentic, pierdut pentru majoritatea europenilor. Că Dragnea nu pune preț pe ceea ce declară o demonstrează nu doar preferința lui pentru Brazilia, ci însăși izolarea la care a condamnat Maramureșul, atât ca șef al PSD, dar și ca ministru al Dezvoltării. Maramureșul are o infrastructură deplorabilă ce îl face inexistent ca destinație turistică.
M-am uitat cu deplină compasiune la Eugen Nicolicea, forțat să declare: „Dacă alegi o rudă genială care a luat premiul Nobel în dauna unui prostălău care nu e rudă cu tine, evident că nu e niciun conflict de interese“. O declarație ridicolă, pe care – mi-am închipuit – Nicolicea a fost obligat să o facă după ce s-a descoperit că soția sa a fost numită șefă la Transgaz.
Mi-am imaginat că Ponta a potrivit declarația „De ce, dacă vrei să te lupți pentru români, ori ai dosar penal, ori ies cei «frumoși și liberi» în stradă să-ți ceară demisia?“ pentru a satisface înclinația electoratului-patriot de a vedea dușmani la Bruxelles, Budapesta sau la DNA.
Când doamna Gabriela Firea susținea, în 2014, că „nu m-am referit, în niciun moment, la mulțimea familiilor oneste de români care își doresc un copil, dar nu îl pot face. Clarific faptul că m-am referit la o altă mulțime: cetățeni fără copii, care au fost implicați în traficul internațional de copii și care candidează acum la președinția României. Este vorba de o mulțime formată dintr-un singur individ – Klaus Iohannis“, am fost convins că actualul primar a comis doar o mitocănie de care este perfect conștientă. Nu mi-am imaginat că Firea chiar crede că Iohannis vinde copii, ci doar că există electorat dispus să creadă astfel de fantasmagorii. Altfel zis, Firea a vorbit la cererea publicului, nu în numele adevărului.
Convingerea că liderii de la vârful PSD nu cred în mesajele de acest tip mi-a fost accentuată de „diversiunea Soros“. Miliardarul ungur a fost prezentat, cu mare succes la public, în campania electorală, ca dușmanul absolut care nu lasă țărișoara noastră să se dezvolte. Folosirea acestui afacerist pe post de bau-bau a fost importată din Rusia, unde Alexandr Dughin, strategul lui Putin, a declarat că Soros sponsorizează diverse acțiuni și, apoi, protestele din România. Dughin susținea că oamenii au fost scoși în stradă după un plan bine pus la punct de adepții globalismului, capitalismului sălbatic și ai multinaționalelor. Poziție pe care o înțeleg la Dughin, dat fiind faptul că Soros este finanțatorul societății deschise, iar Rusia reprezintă exact opusul.
Cât de anacronică este această teorie aplicată în România, țară care s-a deschis spre Occident, doar cu un deceniu în urmă. De aceea, am mai crezut o dată că Dragnea & Co. se folosesc de Soros pentru a câștiga voturi, din pură ipocrizie.
Stenogramele publicate de Rise Project, care a obținut conversațiile interne purtate de liderii PSD, mi-au zdruncinat credința argumentată mai sus. Un pasaj mi-a atras atenția cu deosebire:
Liviu Dragnea: Vorbiți deja în seara asta cu președinții de organizații să ne pregătim de apărarea României.
Gabi Firea: Suntem prezenți. Nu se mai poate! Trebuie să îi apărăm pe români!
Ecaterina Andronescu: Da, să apărăm România.
Stenogramele cu discuțiile liderilor PSD din noaptea protestelor ce au urmat Ordonanței 13 creionează profilul unor politicieni aflați în transă. Al unor politicieni care repetă, pe nemestecate, sloganurile gurului Liviu Dragnea.
Gabi Firea ar trebui să-i apere pe români de mizeria și înghesuiala din autobuze, de traficul infernal, de țânțari și de șobolani, de lipsa locurilor de parcare, de infecțiile nosocomiale din spitalele aflate în subordinea Primăriei Capitalei, de decibelii împrăștiați la zecile de concerte organizate pe bani publici.
Ecaterina Andronescu este patriarhul întunecat al Educației. Poate interpreta personajul de care să se sperie copiii cărora părinții le spun povești. A fost ministru, șefă de comisii pentru învățământ, este omniprezentă în emisiunile TV, indiferent de subiectul abordat. În ultimii 17 ani, atunci când PSD s-a aflat la putere, Ecaterina Andronescu a condus direct sau din umbră destinele Educației cu mână de fier, iar exodul tinerilor spre Occident, lipsa de performanță a universităților şi lipsa de coerență legislativă i se pot imputa. Andronescu este autoarea uneia dintre cele mai revoltătoare inițiative de după ’89: elevii să se poată înscrie la facultate chiar dacă nu au luat bacalaureatul. Doamna Andronescu ar trebui izolată de poporul român pe care, ce ipocrizie!, este dispusă să-l apere.
După ce am citit stenogramele liderilor PSD, am convingerea că, la nivelul partidului, asist la un exercițiu de psihoză în masă.
