Premierul s-a pus în ghips, avem prim ministru general și cu o strategie națională cu atâtea pagini simt că suntem cu toții, nu doar serviciile, la adăpost de toate cele. De asta o să vă întrețin azi cu altceva, cu o problemă mai de durată decât astea. Anume, motorașul capitalismului autohton care merge la liberali din 1990 încoace, și care face inutile toate victoriile noastre electorale.
Să luăm sectorul 1, unde votanții, stoici, au fost totdeauna anti-PSD; deși avem pensionari destui, cu alte cuvinte, este un electorat captiv. Un miliard de euro contracte dubioase, atâta a găsit DNA la sectorul 1 al Capitalei. E vorba de acel district din București unde locuiesc eu (când nu sunt în Tiergarten), despre care am mai scris adesea, și am încercat- fără succes- să conving și pe alții să scrie. Măcar trei motive ar fi fost de ajuns ca să vezi că nu e în regulă:
Piața Amzei, cândva punct de referință al Europei de Sud Est, acel loc oriental plin de flori, de fructe, de verdeață, de raci de baltă, de culoare și parfum, a dispărut sub mandatul primarului Chiliman. Asasinarea a fost de durată, și protestele piețarilor și locuitorilor anihilate. Igienizarea ar fi presupus doar un pic de infrastructură, s-a preferat închiderea completă și pe mulți ani, care a distrus capacitatea comercială a pieței, cumpărătorii au cumpărat o vreme din portbagaje, ilegal, pe urmă au migrat la piața Galați sau Matache (între timp distrusă și mult mai neigienică decât a fost vreodată Piața Amzei chiar în urma intervenției, fără că asta să deranjeze primăria). Vânzătoarele fugeau după mine prin piață acum zece ani să organizăm proteste. Deși era evident un caz de parteneriat public-privat (Kaufmann sau Megaimage ar fi construit rapid două etaje, plus o parcare, dacă ar fi putut folosi unul în locul vechii piețe, dar după cum vedem îi costă 230 000 de euro mita la primărie pentru aprobarea unui sens giratoriu) s-a preferat soluția aruncării unei sume enorme din bani publici (10 milioane minim) pentru a construi, în mulți ani, trei etaje care stau goale și ale căror lifturi, probabil comandate la o firmă favorită, s-au blocat din ziua unu. Să vedeți apa pe culoare când dă vreo ploaie. Din solidaritate probabil, lifturile de la imobilul primăriei, refăcut tot de ea, în care sunt un teatru și evidența populației, s-au defectat și ele prompt imediat după redeschidere. Probabil comandate la același furnizor- nu Schindler, fiți siguri, că trebuie încurajat capitalul românesc.
Privit și din elicopter, și din taxi, și din balconul meu din Lascăr Catargiu, sectorul 1 are cele mai scumpe petice de iarbă asortate cu flori din alt sezon. De platanii lui Videanu spânzură cele mai prețioase petunii de pe planetă în vase de plastic corespunzătoare. Doi trandafiri roz cu aer stingher sunt urmați de un petic de pământ, pe urmă de trei panseluțe mov, pe urmă de niște tufe probabil sub acoperire, de denominație anonimă- toată această secvență sărăcuță îl costă pe plătitorul de taxe bucureștean cât două sere de magnolii.
Nu se fac parcări pe nicăieri, și un scump proiect de reamenajat Piața Romană abandonat din lipsă de bani (prea mulți clienți, nu ajunge nici cel mai mare buget din țară) nu conținea lucrul esențial, o parcare. Aceeași situație în întregul sector, deși există terenuri virane de vânzare, sau construcții abandonate din lipsă de capital, unde primăria ar fi putut cumpăra și, din nou, printr-un parteneriat public-privat, cu da Vinci de exemplu, sau alți experți în parcări publice, să rezolve măcar câteva. În relatate, au fost câteva proiecte, dar doar cu clienți proprii, și fancy de tot (cu lift!). Dacă nu a ieșit pentru clienți, nu s-a mai făcut deloc.
Dacă statul liberal din sectorul unu a eșuat să livreze acele bunuri publice pe care nimeni altcineva nu le putea livra, precum parcările, în schimb a fost superharnic la livrat bunuri private pe banii statului, că din astea se cumpără electoratul mai dihai. Păi voi vă dați seama ce afacere este să anvelopezi blocuri private pe banii statului? Câștigi voturile locuitorilor și dai contractul cui vrei- ți se întoarce comisionul, și astea sunt contracte scumpe, aici s-au dus sutele de milioane de euro. Și Udrea lucra din greu pe frontul ăsta, și alții. Nu puteai să nu te întrebi, în anii din urmă, în orașul unde nimic nu mișcă ușor, de ce anvelopăm în draci blocuri cu asemenea viteză? Era clar că exista un comision proporțional…
Desigur, primarul Chiliman tratează acuzațiile cu aroganță, are atâția prieteni în lumea bună, a făcut atâtea servicii, cine îl va condamna pe el? Lista lui de favoruri, dacă ar publica-o, ar fi un almanah al oligarhiei vechi și noi bucureștene…. Din sumele astea enorme, să nu credeți că se vede ceva pe la partidul care înțeleg că lua zece la sută. Sediile liberale din Aviatorilor sau Kiseleff, dincolo de frumusețea locurilor, sunt fără infrastructură, jalnice, triste. M-o influența și faptul că de două ori când am fost acolo (în ultimii cinci ani) am auzit doar lamentări cu banii, cum nu poți cere vreo capacitate (de politici publice, sau de campanie electorală) de la un biet partid sărac și oropsit. Decorul făcea convingătoare argumentele astea jalnice. Nu lămurea problema de fond, ce fel de administratori de țară pot fi acești liberali bogați care au o organizație săracă. Cum poți veni în Mercedes la un birou unde nu ai Excel sau un soft de statistică cu licență și stafful care știe ce să facă cu el. Singurul pe care l-am văzut să aducă bani de acasă, și toți râd de el din cauza asta, e Cătălin Predoiu. Ceilalți iau- inclusiv in puținii bani de campanie îi luau toți, pe firmele lor proprii, în loc să caute ce era mai bun pe piață, interesul eectoral era secundar. Fomiști.
Să trecem la cetățeanul Moisescu, al doilea produs al burgheziei bucureștene, avansat prin rangurile tineretului liberal, acela care a luat practic puterea în 2005 când Bogdan Olteanu îmi spunea că reforma s-a încheiat, că nu a mai rămas nimeni din tineri la PNL care să nu fi obținut ce a vrut. L-am cunoscut pe tatăl lui Moisescu, era un procuror de sorginte comunistă, ajuns procuror general cu mari eforturi pentru schimbarea celui dinainte și hotărât să nu facă nimic. Fiul a fost ceva mai întreprinzător. Consilier în toate guvernele așa zis anticomuniste, din 2009 vice-presedinte al PNL si responsabil pentru regiunea Bucuresti/Ilfov, seful cancelariei si coordonator al consilierilor de stat sub Guvernul Tăriceanu (2005-2008), unde își câștigă numele de omul comision. În sfârșit, dat afară de Crin Antonescu în 2012, dar nu din motive bune, ci, așa cum declara Dan Mihalache, șeful cancelariei prezidențiale actuale la Antena 3, pentru că el era ”Vlad” care se conversa cu Victor Paul Dobre despre grupul infracțional organizat din PNL (băiat de procuror, de). În acel an, scriam așa:”Conducerea decapitată a PNL București, alde Vlad Moisescu și Andrei Chiliman, conținea personaje de care eu am mai scris la vremea Guvernului Tăriceanu. Printre care și pe periculosul om comision, echivalentul lui Micky Șpagă din Guvernul Năstase. Nu are rost să plângem că nu sînt tratați democratic. Să sperăm că nu pleacă doar un om, ci dispare și practica de a lua comisionul.” Aiurea. Ți-ai găsit. Respectivii au continuat să plătească pe toți funcționarii publici de care aveau nevoie sau știau de operațiile lor și să distribuie comisioanele (10 la sută din valoarea contractelor) astfel: 30% Chiliman; 15% Moisescu; 15% Costescu; 15% Brad (niște ajutoare), 10% PNL, restul funcționari. Infracțiunile încep cu anul 2004, și demascarea finală se face cu ”sprijin de specialitate din partea Serviciului Roman de Informații și din partea Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei”.
Nimeni nu cred că a dat vreodată în presă numele lui Moisescu ăsta, în afară de mine, de ce a trebuit ca eu, profesor universitar într-o țară străină, să fiu cea care scrie despre Moisescu sau remarcă despre Remus Truică, omul cu funcție similară din guvernul Năstase, că e pe coperta unei reviste mondene oferind mărțișoare de diamant la toate subordonatele din firma lui??? Poate pentru că sunt mai folositori când sunt șantajabili oamenii ăștia, poate pentru că dau diamante sau echivalent și pe la presă (în cazul lui Chiliman, chiar la televiziunea dușmană România TV), și poate pentru că societatea civilă anticorupție, acel grup select de tovarăși specialiști în trainiguri și seminare cu 450 de euro pe zi care în viața lor nu au demascat vreun corupt iau contracte de eliminat riscul corupției chiar de la primari corupți și ca atare nu au cum și de ce să îi expună?
Că veni vorba, Adriana Săftoiu mai are grijă să aranjeze o persoană în afară de intelectuali în cartea ei, în care protejează pe destui. E vorba de liberalul Mihai Voicu, pe care îl prezintă ca pe un mafiot imobiliar care crea probleme sub guvernul Tăriceanu. Dnul Voicu a scăpat deocamdată de DNA și de ocupă de negociat sistemul de vot- de vreo zece ani încoace.
Liberalii continuă și ei să se înjure cu Tăriceanu și Ponta iluzionându-se că acei oameni ai lor care au făcut porcării sub Tăriceanu sau au cooperat la ale lui Ponta sunt OK, doar pentru că sunt la ei.
De fapt, se atinge deja acel prag critic în care te întrebi dacă o organizație mai poate fi salvată, că e evident că nu e o problemă individuală, e corupție de grup și eșecul complet al partidului ca organizație de a avea vreun control.
Liberalii nu nici o șansă să câștige localele în București, cine se va mai ruga de oameni să îi voteze ca în turul doi din toamna trecută (că în unu erau deja vai de capul lor)? Să fiu în locul lor, aș începe reforma partidului prin a închide filiala sector 1, unde s-au petrecut cu impunitate asemenea fapte, și aș ruga pe orice amator, de exemplu organizația studenților liberali București, să o redeschidă luând-o de la zero. Ei însă deocamdată nu au făcut nimic- Chiliman și Moisescu s-au suspendat, așteptând rezultatul negocierilor.
Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro.
