Mai timide sau mai expansive, plictisitoare sau de-a dreptul exhibitioniste, inexpresive sau spectaculoase, adecvate sau mai putin, ori, pur si simplu, obisnuite. Lecturile publice de poezie pot strabate rapid acest spectru si chiar il pot imbogati cu alte nuante. Contribuie in egala masura si publicul, si spatiul, si atmosfera, dar si doza, mai mare sau mai mica, de histrionism pe care o detine si o poate exploata fiecare scriitor in parte.
Exhibitionismul Cenaclului Flacara in mijlocul stadioanelor arhipline este acum aproape o legenda urbana, iar ce a produs Paunescu&co. in aparitiile tv postdecembriste este mai degraba incadrabil la categoria "circ si paine" decat la aceea a lecturii publice. Nici recitalurile profesioniste, sustinute de actori, nu mai sunt in pas cu vremurile, dimpotriva, par scoase de la naftalina. In trend insa sunt chiar scriitorii, care, indiferent cat de stapani pe sine se arata in fata spectatorilor, pot fascina prin simpla prezenta. Iar pe sceptici ii asigur ca, cu un minim efort din partea autorului recitalului, poezia te poate tine langa ea chiar si cateva ore.
Week-end-ul trecut s-a desfasurat, la Accademia di Romania din centrul Romei, a saptea editie a Festivalului "Ars Amandi", un festival de poezie initiat de Uniunea Latina cu sprijinul Institutului Cultural Roman. Poetii romani invitati la acest festival au comentat pentru "Romania libera" avantajele si dezavantajele cititului in public.
Ioana Nicolae este de parere ca un scriitor ar trebui sa aiba texte de citit, diferite de cele publicate/publicabile. "Eu daca merg s-o ascult pe Nora Iuga vreau s-o ascult pe Nora Iuga", sustine Ioana Nicolae. "Cred ca este un mare castig atat pentru scriitorul invitat sa citeasca, cat si pentru spectatori. O lectura inseamna implicit si un mic spectacol. Ca multi scriitori nu si-l gandesc asa, nu are prea mare importanta, pentru ca insusi actul de a citi inseamna expunere, inseamna exhibare, inseamna sa arati legatura dintre tine si literatura pe care o scrii. Lecturi publice vor fi si in Romania in momentul in care vor exista institutiile care sa le sprijine financiar. Imaginati-va, de exemplu, cum ar fi sa-l inviti pe Mircea Dinescu sa tina o lectura publica. Eu cred ca ar umple un amfiteatru. Dar nu cred ca Mircea Dinescu ar veni fara a fi platit. Cand vor functiona clar niste lucruri, care tin de partea financiara, si imi pare rau ca este asa, vor exista si lecturi publice", este convinsa Ioana Nicolae.
Razvan Tupa, care este si redactorul-sef al revistei "Cuvantul", pledeaza nu atat pentru lectura publica, cat pentru aparitiile publice bine organizate asa cum trebuie. "Putem organiza mult si bine lecturi publice, dar daca publicul nu este stabilit, daca lecturile nu sunt mediatizate spre publicul interesat, atunci nu au nici un sens. Experientele mele legate de asta mi-au aratat ca de cate ori este vizat un public interesat lucrurile merg foarte bine. Am citit in licee, in fata unui public despre care se tot spune ca nu e interesat, ca nu mai citeste. De fapt, elevii sunt cei mai interesati sa discute despre literatura, sa puna intrebari. Pe de o parte, e vorba de o proasta orientare spre publicul nepotrivit, pe de alta parte, cei care isi doresc sa participe la astfel de evenimente nu apuca sa afle despre ele", incheie Tupa.
Florin Dumitrescu, care a debutat la inceputul anilor ’90 si a continuat sa scrie texte pentru "Sarmalele Reci", recunoaste ca face parte dintre aceia care cred ca poezia este facuta "pentru a fi citita, declamata, recitata, sa fie chiar cantata. Este ceea ce incerc eu sa fac – e adevarat ca eu deleg pe altcineva atunci cand fac texte pentru muzica. Literatura este o marfa, iar lectura publica poate fi o reclama sau un mod de prezentare, ca o asezare in galantar a acestei marfi. Printr-un esantion citit de un poet iti poti face o idee si poti spune vreau sa citesc mai mult, sa-mi cumpar cartea sau audio-book-ul".
Pentru Simona Popescu conteaza foarte mult cine este in public. "E ca la facultate. Sunt ani in care, atunci cand intru pentru prima data intr-o sala de curs, simt ca o sa mearga, ca o sa ma simt bine cu studentii. Asa mi se intampla si cand intru intr-o sala si vad publicul. Uneori imi vine sa citesc, alteori nu. Conteaza si spatiul. Imi place cand sunt oameni tineri. Cand sunt oameni tineri, am chef sa citesc. Imi place in pub-uri si cand nu-mi vad foarte bine publicul. Imi place foarte mult sa improvizez, mai ales cu aceasta ultima carte pe care am scris-o, «Lucrari in verde». Nu-mi place ritualul poetic. Nu-mi place sa intru in transa si sa citesc serios din poezia mea, imi place sa fac o legatura cu oamenii din fata mea, intr-un fel sau altul", explica autoarea "Exuvii"-lor.
Irina Nechit traieste si lucreaza la Chisinau. Cititul in public i se pare amuzant, mai ales ca multi ani doar am scris, iar primele lecturi publice le-a avut la festivaluri internationale de literatura. "Imi place contactul cu publicul si ma simt in siguranta pentru ca am textul la indemana. Daca ar trebui sa invat pe dinafara, ar fi o problema. Sunt constienta ca se poate si mai bine, daca iti asumi lectura ca pe un rol. In Chisinau, in ultimii doi ani, au loc lecturi publice, performance-uri. Exista si un grup, Human Zone, din care fac parte Andrei Gamart, Hose Pablo, Alexandru Cosmescu, Corina Ajder, Flavia Vlas, Vadim Vasiliu, Vlad Gatman, care au facut chiar o manifestare pe un stadion. Nu si-au propus sa adune public, ci doar sa simta atmosfera de pe un stadion". In Chisinau, unde exista chiar si un mic teatru poetic, "Alexei Mateevici", publicul este in formare, considera Irina Nechit, fiind sigura ca lucrurile vor evolua ajutate de o mai mare mediatizare.
