Sortile, complet diferite, ale Monicai Macovei si Adrian Nastase sunt, fiecare in parte, captivante. Cel din urma parea, pana de curand, victima aproape sigura a procesului de implementare a standardelor etice europene in viata publica romaneasca. Suspectat de grave infractiuni economice si trimis in judecata in doua dosare penale, Nastase devenise, in 2006, persona non grata in randurile PSD, fiind evitat de majoritatea tovarasilor sai de partid. si-a pastrat insa cumpatul, nu a dat fuga in tabara lui Voiculescu, a preferat sa scrie si sa dea interviuri. Poate ca va fi intuit sau stiut de intentiile salvatoare ale Curtii Constitutionale, care a decis recent ca acuzele ce i-au fost aduse sunt anticonstitutionale. De altfel, mai-marii zilei se tot grabesc, de saptamani bune, sa-i laude sangele rece. Luna trecuta, cu ocazia lansarii cartii sale despre Titulescu, admiratorii s-au prezentat in numar considerabil, iar pana si Mircea Geoana si-a amintit subit de numarul de telefon al colegului. Nastase constituie, precum se vede, un adevarat talisman pentru elitele timorate de bratul lung si glacial al unei justitii impartiale, succesul sau semnalizand insasi continuitatea prezentei stari de dolce vita.
Contrastandu-i destinul cu cel al Monicai Macovei, se poate constata, inainte de toate, ca nici un ministru al unui stat candidat la aderarea la UE nu a primit vreodata atatea elogii din partea eurocratilor-sefi ca fostul ministru roman al Justitiei. Datorita ei, Romania a reusit sa adere la UE la data prevazuta. In prezent insa, munca si eforturile ei sunt desfiintate, bucata cu bucata, de succesorul domniei sale, in timp ce ea insasi se afla exilata intr-un coltisor indepartat din Balcani, surghiunita aidoma poetului roman Publius Ovidius Naso cu peste doua milenii in urma.
Ca si Nastase, Monica Macovei a provenit la randul ei dintr-o mare familie politica – cea a institutiilor civice, finantate majoritar din exterior cu scopul distinct al promovarii reformelor autohtone. O trecere in revista a atitudinii acestora fata de fostul oficial in momente de cumpana, in care ar fi necesitat o sustinere ferma, releva ca doar Societatea pentru Justitie (SoJust), Societatea Academica din Romania (SAR) si propriii colegi de la APADOR i-au sarit in ajutor. Chiar si Pro Democratia parea sa fi parasit, in final, campul de lupta, pe cand Fundatia Soros si Transparency International au jucat un rol considerabil in subminarea pachetului de reforme Macovei, netezind, inca din 2006, calea spre inlaturarea ei din fotoliul ministerial. Renate Weber, eterna presedinta a Fundatiei Soros, redacteaza in prezent ample articole de consiliere a PNL si PSD asupra modalitatilor de recucerire a increderii publice, fara a mentiona, in acest context, ca un asemenea proces necesita si o cat de mica transformare a standardelor etice particulare celor doua formatiuni. In cadrul unei analize tv dedicate raportului CE, Victor Alistar de la Transparency International sustinea efectiv ca documentul ar fi, de fapt, apreciativ la adresa rezultatelor obtinute. Enervat pe buna dreptate, mult mai versatul reprezentant al SAR, Sorin Ionita, i-a solicitat exemple in acest sens, ramase insa nepunctate de Alistar. Cand sefii TI de la Berlin vor intelege, intr-o buna zi, prejudiciile aduse de reprezentantul roman imaginii globale a prestigioasei ONG, ne putem astepta ca eforturile sale sa fie rasplatite, finalmente, macar cu un post guvernamental caldut – unele oferte in acest sens existand deja.
Oportunismul lumii ONG in momentele in care sustinerea doamnei Macovei echivala cu garantarea continuitatii reformelor judiciare – perfectibile sau nu – a fost pe cat de eclatant, pe atat de dezolant. Nu este de mirare ca o serie de sondaje de opinie releva impasibilitatea romanilor fata de institutiile civice, increderea si sustinerea exprimate fiind net inferioare celor avute fata de biserica, armata si chiar serviciile secrete. Numeroase ONG si-au compromis si distrus statutul caritabil si, ca atare, increderea publicului prin varii afaceri de genul importurilor de masini sau alte tripotaje. Dar acum, cand finantarile de la Bruxelles incep sa cam sece, prea multe ONG prefera sa cada la pace cu oligarhia, prezenta in viata publica sub multiple forme, politice si/sau economice.
Reabilitarea lui Adrian Nastase si eclipsarea Monicai Macovei constituie chintesenta acestui jalnic episod – care a reusit sa demonstreze ca oligarhia este mai curand capabila de solidaritate fata de un tovaras aflat la ananghie decat cei care tot propovaduiesc misiunea lor dedicata eminamente virtutilor civice.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
