» Noul ministru de Externe, Lazar Comanescu, este un diplomat de cariera care a participat, incepand din 1990, la procesul de aderare a Romaniei atat la NATO, cat si la Uniunea Europeana. Nascut in 1949, Lazar Comanescu a fost lector universitar la catedra de Relatii economice internationale a Academiei de Studii Economice din Bucuresti (1982-1990). Consilier cu rang de ministru in cadrul Misiunii Romaniei pe langa UE intre 1990 si 1984, el a devenit ulterior ambasador la NATO (1998-2001) si ambasador, pana anul acesta, pe langa UE. In timpul celor doua mandate ale sale la Bruxelles, Comanescu a participat indeaproape la negocierile care au dus atat la intrarea Romaniei in NATO (2002), cat si in UE (2007). In momentul in care a fost numit in fruntea Ministerului de Externe, Comanescu tocmai isi incheiase mandatul de ambasador pe langa UE si se pregatea sa se intoarca in tara.
» Domnule ministru, in 2005 va aflati pe lista ministrului de Externe de atunci, Mihai Razvan Ungureanu, a diplomatilor care trebuiau scosi din functii, ideea fiind ca trebuia curatat corpul diplomatic de persoanele formate in vremea lui Ceausescu. Astazi, in mod spectaculos, dupa ce v-ati aflat in capul acelei liste, conduceti Ministerul de Externe, insa banuielile asupra trecutului dumneavoastra nu s-au risipit. In ce stare de spirit v-ati preluat postul?
Dati-mi voie sa aduc un mic amendament: din cate imi amintesc, numele acelea ale ambasadorilor vizati erau mentionate de unele ziare. Nu stiu sa fi existat o lista a domnului Ungureanu. Dimpotriva, dumnealui a formulat aprecieri deosebite la adresa mea, pentru care ii sunt recunoscator. Nu inteleg aceasta atitudine romaneasca, manifestata prin suspiciune si acuzatii vagi. Suntem oare responsabili pentru momentul in care ne-am nascut? Nu vad de ce trebuie sa fim acoperiti de vina si banuiala pentru faptul ca ne-am nascut si a trebuit sa incepem o cariera inaintea Revolutiei. Pentru mine, ceea ce conteaza si ceea ce a contat intotdeauna este profesionalismul.
» Si considerati ca il aveti?
Sigur, nimeni nu este perfect, insa incerc sa cred ca prin ceea ce am facut pana acum, atat ca ambasador pe langa NATO, cand am negociat intrarea Romaniei in Organizatia Nord-Atlantica, cat si ca ambasador pe langa Uniunea Europeana, cand am participat la toate negocierile care au dus la intrarea Romaniei in UE, am putut sa arat ca nu rostesc vorbe goale. Daca ar fi sa ne uitam tot timpul la ce zice unul sau altul nu am mai avea timp sa ne ducem munca la capat. stiti, la noi, atunci cand se vorbeste despre diplomatie, de multe ori se vorbeste ca si cum aceasta nu ar fi o profesie. Or, diplomatia nu numai ca este o profesie autentica, pentru care se cer pregatire si daruire, dar nu este deloc o profesie usoara. Daca un medic sau un inginer au practicat pe vremea lui Ceausescu, nu cred ca acestia trebuie discreditati automat. Cum, tara aia nu avea nevoie de medici?
» Cum ati intrat in Ministerul de Externe? Ce conditii trebuiau indeplinite atunci, in 1972, cand ati fost primit?
Am fost angajat imediat dupa terminarea facultatii de Comert Exterior – ASE Bucuresti. Am putut intra la facultate pentru ca se eliminase conditia dosarului, altminteri, ca fiu de fost chiabur, n-as fi avut posibilitatea de a concura. Am fost selectat de MAE dintr-un grup mai mare de absolventi, pe baza mediilor de absolvire – terminasem printre primii 5 – si pe baza limbilor vorbite: engleza si franceza. Ulterior, mi s-a spus ca nu mai pot lucra in MAE. Redevenise o problema faptul ca parintii fusesera chiaburi, iar un var de-al mamei plecase din Romania. La sfarsitul anului 1981 am fost dat afara si trebuia sa fiu economist la biroul de desfacere al unei fabrici de pantofi, "Progresul" parca se numea, undeva la periferia Bucurestiului. Gratie insa fostului meu profesor Gheorghe Dolgu si ministrului de Externe de atunci, stefan Andrei, al carui adjunct atunci era tocmai Dolgu, am putut sa ajung la catedra la ASE. Ii las pe fostii mei studenti sa se pronunte in legatura cu performanta mea la catedra. Abia in martie ’90 am revenit in MAE, dupa multe ezitari, pentru ca nu eram sigur atunci ca motivele pentru care fusesem deja dat afara nu vor mai exista.
» CNSAS a inceput abia acum, timid, sa verifice dosarele diplomatilor. Veti incerca oare sa dati un nou impuls acestei institutii careia recent i s-au cam taiat aripile?
Este o institutie care trebuie sa-si continue activitatea. Mi se pare un lucru foarte important ca s-a gasit o formula prin care activitatea CNSAS sa poata continua. Aceasta institutie nu face decat sa ne consolideze democratia.
» Predecesorii dumneavoastra, Ungureanu si Cioroianu, au avut dificultati de pozitionare din cauza razboiului politic dintre presedinte si premier. Cum veti face sa nu fiti atras in luptele pentru putere?
Am un singur comentariu de facut la aceasta intrebare: am fost numit ministru de Externe ca urmare a unei propuneri facute de primul ministru si aprobate imediat de presedinte. Nu stiu daca va amintiti de alocutiunea presedintelui cu ocazia investiturii mele. Numirea mea s-a facut cu acordul principalelor doua personalitati de la conducerea statului roman. Politica externa apartine Romaniei, si nu unuia sau altuia din partide.
» Totusi, nu va temeti ca, venind de la Bruxelles, dupa ce v-ati tinut departe atata vreme, va fi greu sa nu va lasati atras in jocurile politice de acasa?
Dimpotriva. Tocmai asta ma va ajuta sa nu ma implic. Sunt un diplomat de cariera si vreau sa raman asta.
» Pe langa acuzatiile neprecizate in legatura cu trecutul dumneavoastra, vi s-a mai reprosat si faptul ca in timpul in care ati fost reprezentantul Romaniei pe langa UE ati decis achizitionarea unui imobil al Misiunii romane, si se da de inteles ca acel imobil ar fi fost cumparat cu un pret peste cel al pietei din acel moment.
Eu am raspuns deja acestor insinuari la momentul respectiv. Am spus si atunci ca, practic, toate statele membre in UE isi au reprezentantele in ceea ce se numeste Cartierul European, unde sunt situate majoritatea institutiilor comunitare si unde diplomatii si functionarii isi pot exercita activitatea fara sa trebuiasca sa strabata jumatate de Bruxelles de cate ori au nevoie de un document. Atunci cand am facut propunerea de achizitionare a acelei cladiri din rue Montoyer, a fost pentru ca noi aveam nevoie de un sediu comparabil cu ceea ce au celelalte state membre. Va asigur ca, din punct de vedere al costului, achizitionarea imobilului s-a situat intre limitele rezonabile pe care le impune un anumit statut.
» Ati vorbit de imagine. Romania sufera in continuare de o problema de imagine. In parte ea este reala, daca ne gandim la delincventa unor romani din strainatate. Pe de alta parte insa, ea pare exagerata daca ne uitam la felul in care Polonia gemenilor Kaczynski a exasperat Bruxelles-ul prin obstructia lor permanenta a multor initiative UE, sau la proasta imagine a Bulgariei vecine cu care ne tot comparam. Este asta un soi de autoflagelare, cum ne place noua, sau suntem intr-adevar atat de rau vazuti? si daca da, atunci cum ati putea imbunatati aceasta imagine?
Imi propun sa fac in asa fel incat orice cetatean roman care calatoreste in strainatate sa aiba permanent in minte ca reprezinta si Romania. Sunt convins ca, daca vom putea transmite o asemenea constientizare a ceea ce suntem si a ceea ce reprezentam, atunci si imaginea noastra ca popor se va ameliora substantial. Cred apoi ca este foarte important sa tinem cu totii seama de un lucru: devenind membri ai Uniunii Europene, libertatea noastra de miscare recent dobandita, si care este un element esential al constructiei europene, ba chiar unul din cele care au contribuit la succesul ei, aceasta libertate de miscare inseamna si un drept elementar, dar inseamna si obligatii. Este important ca cetatenii nostri sa stie ca fiecare tara are reglementarile ei, care pot fi diferite de ale noastre si care trebuie stiute si respectate. Dincolo insa de asta, sunt, e drept, foarte multe lucruri pe care Ministerul de Externe ar putea sa le faca pentru ne ameliora imaginea. In termeni pur practici, ar trebui sa intarim capacitatea aparatului nostru consular.
» Aveti in vedere incidente cum a fost decesul unui cetatean roman in Polonia, incident in urma caruia predecesorul dumneavoastra a trebuit sa demisioneze?
Nu numai asta. Aparatul nostru consular ar trebui sa poata raspunde mai prompt nevoilor si doleantelor cetatenilor, care abia acum invata sa profite de dreptul lor recent capatat de a se misca fara oprelisti in tot spatiul european. Aceasta este insa o relatie care ar trebui sa functioneze in ambele sensuri. Pe de o parte, este vorba de obligatia clara a reprezentantelor noastre de a ajuta cetatenii, dar, pe de alta, este vorba si de indatoririle cetatenilor insisi. Aici as propune o serie de initiative comune ale Ministerului de Externe impreuna cu cel de Interne, cel al Administratiei si cel al Educatiei, de pilda, si am sa iau asta foarte in serios.
