Calatoria din Romania a scriitorului, reflectata in ultimul sau roman.
Paulo Coelho si-a intors fata catre cititorii sai romani: personajul ultimului sau roman, "Vrajitoarea din Portobello", este o fata roma din Transilvania, crescuta si infiata de o familie din Beirut, de unde porneste intr-o calatorie initiatica prin toata lumea – inclusiv inapoi in vatra sa din Romania. Cu toate acestea, lansarea nu s-a bucurat de glam-ul pe care l-ar fi meritat; a adunat vreo 30 de oameni si a durat 25 de minute: venit, lansat, plecat – pe fastforward, cum ar veni. Fapt cu atat mai greu de inteles cu cat Paulo Coelho este – alaturi de filozofii romani din perioada interbelica – una din gainusele de aur ale Editurii Humanitas, editiile romanesti ale cartilor sale facand constant tiraje bune. Se poate ca de vina sa fie oboseala, acesta fiind al 12-lea roman semnat Paulo Coelho tradus in limba romana – si e dificil sa creezi un eveniment pentru fiecare aparitie.
O carte scrisa pe net, ca un blog
Dorina Lazar a vorbit despre "experienta coplesitoare, absolut minunata" de a juca in "Alchimistul", montat acum cativa ani la Odeon – la una dintre reprezentatii, a spus artista, a aparut in ultimul sfert de ora insusi autorul Coelho, care a stat cuminte in sala, pentru a se ridica din loja in momentul cand actorii au iesit pentru aplauze. "A intrat in randul actorilor si a defilat cu ei", si-a amintit emotionata Dorina Lazar. A luat apoi cuvantul Mihaela Spineanu, redactor-sef adjunct la revista Elle. Ea a vorbit despre istoria producerii "Vrajitoarei din Portobello": "cartea a fost scrisa interactiv", autorul postand, pe masura ce ieseau de sub pana sa, primele 11 capitole ale cartii si invitandu-si fanii sa vina cu corectii, observatii, modalitati posibile de solutionare a conflictelor narative – pe scurt, "o carte scrisa online, ca un blog". Ca sa-si stimuleze fanii, scriitorul a oferit un premiu de 3000 de euro celui mai sagace critic. "Coelho a gasit o solutie de marketing foarte buna", a concluzionat Mihaela Spineanu, "cartea devenind un best-seller inainte chiar de a fi publicata". Redactorul-sef adjunct a vorbit apoi despre punctele de noutate ale cartii, oprindu-se, fireste, la conexiunile cu tara noastra ale textului, text in care apare "o Romanie cu clisee – tigani, Ceausescu, copii abandonati –, dar totul facut cu bun-simt". Spre sfarsitul evenimentului, in ultimele 7 minute, agentul literar Simona Kessler a lansat bomba – personajul principal al cartii, Atena, are un model in lumea reala, o tiganca pe nume Lacrima, care l-a insotit, in 2005, pe Coelho in calatoria sa de 10 zile prin Romania – "o fata de origine roma, care statea nesmintita langa el", a rememorat emotionata Simona Kessler. Cei doi s-au cunoscut la o sesiune de autografe pe care scriitorul a acordat-o in una din lungile si obositoarele sale calatorii de promovare a cartilor proprii, Lacrima fiind unul din fanii sai. si-au continuat calatoria impreuna si au ajuns astfel la Bucuresti. Asemenea personajului din roman, si modelul din lumea reala avea aceeasi psihologie oximoronica, cu tuse romantice (telurica si angelica, salbatica si smerita etc.) – in care se intrevede cliseul eminamente cultural al tiganului bun (exploatat, de pilda, si de un Emil Loteanu in "satra"): "Avea o evlavie si o simplitate uimitoare, dar era in acelasi timp o fire puternica, nesupusa", spune agentul literar.
Taverna lui Romica Tociu, personaj in roman
Scena dansului din roman are si ea origini romanesti, Simona Kessler descoperind, uimita, ca in acel fragment Coelho exploateaza o seara petrecuta in Taverna lui Romica Italianul din Dristor (pe care un fan de pe net o califica drept "foarte OK – am mancat bine, am baut bine, servire ireprosabila, parcare in fata, plus ca te simti in siguranta, nu intra orice chior sa bea o bere si sa se uite la tine o ora"). In restaurantul "cu specific romanesc si italienesc", Atena/Lacrima se ridica de la masa si, ca posedata, danseaza cu ochii inchisi ("si chiar asa a fost", dezvaluie Simona Kessler), parand "un templu egiptean" si atragand in consecinta privirile barbatilor din restaurant. In secventa imediat urmatoare dansului, apare o femeie care ii pune Atenei/Lacrimei un sal pe umeri – "Eu am fost acea femeie. In carte, initiativa e a femeii, in realitate Coelho mi-a cerut-o". Nu numai agentul literar Simona Kessler are parte de un corespondent contrafactual in carte, ci si soferul Viorel de la Humanitas – de la care, ce-i drept, Coelho foloseste doar numele.
