Tanara si frumoasa. Anca Albani expune la galeria Simeza o serie de lucrari deconcertante, grupate sub titlul „Magie si erotism”. Prezentata de maestrul Marin Gherasim, lucrarile ei au toate atributele ca sa-i seduca atat pe cunoscatori, cat si pe neofiti. Ii privesti arta cu emotie si stupoare. Fara a fi deloc complexata, abandonand o prudenta paguboasa, lansandu-se in meditatii indraznete asupra marilor teme ale omului si cosmosului, artista alege pentru asemenea dificile abordari un limbaj puternic, original, geometric prin acuratetea trasarii unor linii si in acelasi timp exploziv.
Marin Gherasim spune despre ea: „Anca Albani este atrasa de tainica, misterioasa unitate primordiala a lumii, de androginia ei, de acea unitate a contrariilor care a incitat spiritele atator intelepti… in acelasi timp ea este atrasa de mitologia unui erotism universal in care vede semnificatia profunda a generarii si regenerarii cosmice…” Fara indoiala, este vorba de o pictura si o gravura care unesc hipermodernismul cinic cu o mare dragoste pentru orizontul mitic. De aceea erosul functioneaza ca un liant care topeste distantele in timp si-i aduce astfel pe acelasi plan intr-o atemporalitate benefica atat pe stramosii nostri orientati in cosmos dupa astre si zei, cat si pe contemporani, prada obsesiilor sexuale, bine distilate de artista. Insamantarea, Legarea dragonului, Practica legarii erotice, Practica alungarii stihiilor, Braul nuptial sunt lucrari in fata carora traiesti aproape un fior sacru in bivalenta termenului, celest si infernal, curat si spurcat. Actul sexual este reprezentat de catre artist fara nici o pudoare, dar – cinste ei! – situandu-se la mare distanta, prin gratia tratarii simbolice, de ceea ce fac acum in plastica noastra unii maestri ai pornografiei neechivoce. Fiindca am vazut expozitii care prin teribilismul lor erotic vor sa socheze cu orice pret, dar pana la urma se dovedesc penibile, pot sa apreciez cu atat mai mult demersul artistei in speta. Preocupata, cum a spus Marin Gherasim, de unirea contrariilor, ea vede permanent o femeie primordiala si un barbat primordial, propunand in majoritatea lucrarilor un fel de Paradis in care Adam si Eva nu numai ca nu se sperie de nuditatea lor, dar si-o asuma cu ceea ce s-ar putea numi o voluptate ideatica. Organele genitale sunt astfel geometrizate si esentializate fiindca aici nu e vorba de un simplu act sexual, de o mecanica mediocra, ci de realizarea impreunarii beatifice prin care cele doua sexe redobandesc unitatea de dincolo de timp.
Asadar, ambitiile artistei sunt mari si in general ele au in expozitie acoperire. De aceea te poti intreba ce va mai face totusi artista dupa ce prin ceea ce arata acum la Simeza pare ca si-a atins desavarsirea? Exista, desigur, riscul ca un mare succes sa fie urmat de o tacere la fel de covarsitoare. Aceasta tine, desigur, de cifrul destinului personal in care omul si artistul, precum barbatul si femeia, se unesc in acelasi ritual misterios. Avem deci de-a face cu o expozitie care in loc sa ne scoata din canicula ne adanceste in miezul torid al soarelui creator.
