Spuneam în numărul trecut că pentru a vizita nordul insulei Afroditei e nevoie de cel puţin o lună, atât de multe sunt locurile ce merită văzute. Continuăm să vă prezentăm acum alte locuri minunate şi încărcate de istorie care îi ies în cale turistului aflat în vacanţă sau doar în trecere prin această ţară.
Gazimagusa (Famagusta) – Oraşul a fost supranumit un muzeu în aer liber şi, ajunşi acolo, veţi vedea că aşa este. Arhitectura, în partea veche, e lusitană şi veneţiană, iar atracţiile se numesc aici turnul lui Othello şi moscheea Lala Mustafa Pasha (fosta catedrală Sf. Nicolae). Vechea piaţă acoperită, renovată acum şi, redenumită bandabulya, vă atrage cu o varietate de magazinaşe, ateliere meşteşugăreşti şi suvenire pentru cei dragi, iar bazarul de mirodenii vă îndeamnă la târguieli cu un pahar de ceai de mere în mână. Peste tot în Ciprul de Nord nu prea puteţi negocia la preţ ca şi în Turcia şi, spre deosebire de Turcia, aici vânzătorii nu o să se ţină de voi sau după voi să le cumpăraţi marfa.
Gazimagusa e un oraş regal pentru că în catedrala de aici erau încoronaţi regii „in absentia” şi cea mai mare înflorire a cunoscut-o pe vremea cruciaţilor şi mai târziu când s-a aflat sub stăpânire veneţiană. Istoria e la fiecare pas aici, în toată splendoarea în clădiri şi fortificaţii şi se întinde până la malul mării, în port, de unde sute de ani au plecat vapoarele spre alte zări pentru a face comerţ, a cuceri sau a apăra un crez.
Salamis – Salamis este cel mai important, dar şi cel mai fascinant sit istoric din Ciprul de Nord. Despre originile sale vorbeşte doar legenda lui Teucer care se spune că ar fi construit aici o cetate imediat după războiul troian şi asta din cauza faptului că tatal său Telamon i-a interzis să se întoarcă în ţara natală. Aşadar, Salamis a fost fondat în secolul 11 sau 12 înainte de Christos şi a avut o istorie tulbure, dar bogată, până în secolul 7 era noastră când a căzut pradă arabilor, cutremurelor şi valurilor mării. În culmea înfloririi, cetatea de la Mediterană avea propria monedă şi amfiteatre din marmură. Azi, oraşul antic a fost parţial excavat, arheologii scoţând la lumină adevărate minuni de arhitectură şi inginerie romană. Iubitorii de astfel de locuri trebuie să îşi rezerve o zi întreagă pentru a cuprinde cu ochiul tot ce a fost scos la lumină. Statui, amfiteatre, coloane, morminte, chiar şi băi, sunt toate aici, bătute de briza mării şi de soarele Mediteranei.
Biserica Sf. Barnabas – Sf. Barnabas e considerat apostol, deşi oficial nu a fost. Însă a muncit ca unul dintre cei 12 propovăduind religia creştină în Asia Mică. S-a născut aici, a fost ucis prin lapidare tot aici şi redescoperit de o faţă bisericească care a şi construit o mănăstire pentru pomenirea lui. Azi Mănăstirea Sf. Barnabas se vizitează ca un muzeu ale cărui exponate sunt icoane, multe vechi de sute de ani, mormântul sfântului şi artefacte descoperite la Salamis. E un loc de rugăciune, oferă adăpost şi răcoare în soarele amiezii şi o poveste uluitoare pe care, dacă nu aţi fi ajuns până aici, nu aţi fi aflat-o.
Lefkosa – Aşa era şi Berlinul până în 1989, asta pentru cei care au reuşit să-l viziteze atunci. Un oraş despărţit în două pe mijloc. Lefkosa (Lefkosia sau Nicosia pentru străini) e singura capitală din lume despărţită în două, pe mijloc, de o graniţă. Atracţia principală aici e zona veche a oraşului. Clădiri coloniale, biserici transformate în moschei şi vechi caravanseraiuri vă îndeamnă la hoinăreală. Şi tot la atracţii intră şi o vizită în Nicosia de Sud. Trecerea se face uşor, iar scurtul sejur la vecinii de peste gard se poate traduce în shopping şi în specialităţi de fast-food pe care nu le găsiţi în nord, dar de care nu cred că vă este dor. Interesant e că excursia în republică vă va face să apreciaţi şi mai mult ceea ce aţi descoperit în nord: liniştea şi lipsa aglomeraţiei. O excursie în Lefkosa nu este completă fără vizitarea porţii Kyreniei, a moscheii Selimiye (Catedrala Sf. Sofia) sau a caravanseraiului Buyuk Han. Dacă timpul vă permite, Biblioteca Sultanului, piaţa acoperită Bedestan, conacul lui Derviş Paşa, muzeul Mevlevi Tekke sau piaţa Ataturk au, fiecare, farmecul lor şi merită văzute.
