Şerban Ionescu, alintat de colegi „Pelicanul”, a fost fără îndoială unul dintre cei mai populari actori români. Moartea lui, la 62 de ani, a întristat teatrul românesc, pe care l-a slujit întreaga sa viaţă.
Cel mai important rol al său în film rămâne cel din „Ion. Blestemul pământului, blestemul iubirii”, celebra ecranizare după marele roman al lui Liviu Rebreanu. Având un „look” de băiat din popor, Şerban Ionescu a fost distribuit de mai toţi regizorii în roluri de om al muncii sau de ţăran. Aşa se face că a apărut, de pildă, în „Pădureanca”, fiind rivalul chiaburului Adrian Pintea (nu ştiu cum se face că, până şi în rol de ţăran, Pintea avea aură nobiliară) la inima superbei fete interpretate de frageda (pe atunci) Manuela Hărăbor, dar şi în spectacole de teatru TV în care era băiat de la ţară, viitor cadru de nădejde, care făcea liceul la seral muncind în timpul zilei pe şantierele patriei.
Setea lui de învăţătură îl făcea pe maistrul invidios interpretat de Valentin Uritescu să i se adreseze cu apelativul de „Băi, liceu!” şi să îl trimită la mişto să-i aducă „o găleată de curent electric”. Numai că „Băi, liceu” nu-şi tocise degeaba coatele pe băncile şcolii vieţii, curs seral, aşa că îi răspundea „meşterului” obraznic: „De care curent? Continuu sau alternativ?”
Tot în rol de muncitor fruntaş a jucat şi în filmul „Imposibila iubire”, o ecranizare foarte deşteaptă a romanului „Intrusul” al lui Marin Preda, semnată de Constantin Vaeni. Deşi filmul a fost făcut în plină dictatură comunistă, în 1983, prezenta o realitate destul de curajoasă, cea a idealului comunist ratat. Şerban Ionescu interpreta rolul unui erou al unui mare şantier, cel care înfipsese primul piron al combinatului în pământ şi care ajunge, tocmai din pricina eroismului său, un paria. Chiar în ziua nunţii sale, în loc să meargă la petrecere, unde îl aştepta mireasa (o scorpie interpretată magistral de Tora Vasilescu), el îşi riscă viaţa salvând de la moarte un coleg. În această temerară încercare se răneşte pe viaţă şi ajunge astfel nu erou, ci de râsul lumii. Mesajul curajos al filmului (de fapt, al romanului lui Marin Preda) este acela că orânduirea socialistă multilateral dezvoltată are nevoie de eroi, dar doar de eroi morţi, căci vii fiind, ei devin incomozi.
Şerban Ionescu s-a născut pe 23 septembrie 1950, în Corabia. Adolescent fiind, a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă şi după patru încercări a intrat la facultatea de teatru.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică la clasa lui Amza Pellea şi la terminarea facultăţii a fost repartizat la Teatrul din Petroşani, unde era actriţă şi cea care i-a fost soţie, Magda Catone. Cariera sa de actor de teatru se leagă însă de prima scenă a ţării, el jucând în nenumărate producţii ale Teatrului Naţional din Bucureşti, ultimul său rol fiind cel din „Dineu cu proşti”, în regia lui Ion Caramitru, spectacol în care îl avea partener pe Horaţiu Mălăele.
