Astazi are loc la Washington un summit mondial organizat cu scopul declarat de a pune capat recesiunii economice. Cei care nu se tem de dezgroparea vechiului arsenal ideologic prezinta aceasta reuniune ca pe o tentativa de "reformare a capitalismului mondial", formula folosita de presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy. Alti lideri au evocat necesitatea unui nou Bretton Woods, altfel zis, o restructurare a economiei mondiale. Comparatia cu acordurile de la Bretton Woods este insa inselatoare. Acea faimoasa conferinta, tinuta in 1944 pe coasta de est a SUA, a dus la fondarea Bancii Mondiale si a Fondului Monetar International, precum si la desemnarea dolarului ca moneda de referinta si pivot al schimburilor internationale.
Circumstantele sunt insa astazi total diferite de cele care au dus la semnarea acordurilor Bretton Woods (pe care, de altfel, America lui Nixon le-a incalcat fara ezitare atunci cand, in 1971, a avut nevoie de venituri suplimentare pentru a-si finanta razboiul din Vietnam). Pe atunci, in 1944, nimeni nu ar fi impins romantismul utopic pana la a anticipa ca, o jumatate de secol mai tarziu, in jurul anului 2000, va exista o moneda unica europeana si ca aceasta se va dovedi mai puternica decat dolarul. Tot asa, europenii au fixat saptamana trecuta un termen de 100 de zile pentru gasirea unei solutii. La Bretton Woods fusese insa nevoie de aproape trei ani de negocieri. Tot asa, acordurile de la Bretton Woods fusesera negociate in culise de economisti si specialisti proveniti din cele 44 de tari participante.
In schimb, intalnirea de astazi de la Washington a fost pregatita de diplomati, de ministerele de Externe, asa incat nu trebuie sa ne asteptam la cine stie ce detalii tehnice. Chiar cu toata bunavointa, capitalismul mondial nu poate fi reformat in doua runde de discutii de cate o ora si jumatate fiecare, separate de un dineu gastronomic. Rostul reuniunii (si al declaratiilor de la incheierea dineului) este mai degraba acela de a pregati o serie de declaratii grandioase care sa ajute la linistirea opiniei publice, ceea ce inseamna ca rezultatul se va situa la nivelul descantecului si al incantatiilor magice, altfel zis, la nivelul hipnozei prin retorica.