Fara a fi adeptul vreunei teorii conspirationiste, mi se pare limpede ca impasul – institutional si etic – din care societatea romaneasca nu pare capabila sa scape este provocat de frica de deconspirare cu care traiesc mii de persoane aflate pe puntea de comanda a vasului in deriva numit Romania.
Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securitatii, reincarnat pe stil nou, ar putea publica, pe site-ul internet al institutiei, concluziile Colegiului Consiliului privitoare la comportamentul din perioada dictaturii al demnitarilor analizati, din perspectiva relatiilor cu organele de siguranta ale statului totalitar: au fost sau nu colaboratorii acelor organe, cu sau fara simbrie, dar intotdeauna cu consecinte negative, de cele mai multe ori dezastruoase, pentru destinul cetateanului vandut pentru un pumn de lei neconvertibili. Chiar si in cazurile, probabil nu prea multe, in care delatiunea s-a facut din sincera convingere primitiva, de catre indivizi spalati pe un creier prea putin ganditor, deviantul de la "dreapta norma" impusa de un stat criminal isi vedea franta devenirea pamanteasca. Astfel, dar si ca urmare a unor tare nespecifice ideologiei, insa exacerbate de aceasta, cum ar fi nepotismul sau spiritul de clan, au fost irosite nenumarate talente care ar fi putut ridica societatea romaneasca la nivelul corespunzator potentialului.
Initial s-a propus, cu evidenta rea-credinta, publicarea pe internet a continutului integral al tuturor dosarelor din vasta jungla aproape neexplorata a atator si atator kilometri de bibliorafturi care adapostesc ceea ce nimeni nu risca sa afirme ca ar fi arhivele reunite ale fostei Securitati, cu toate increngaturile sale, si ale statului pe care aceasta il slujea. O imposibilitate logistica, desigur, dar, in ipoteza SF a realizarii ei, si o noua metoda, ce-i drept, mai sofisticata, de a ingropa spinii acestei probleme a datului in vileag, demascarea de care se tem, in strafundurile sufletului, acei contemporani ai nostri care au fost ajutati sa avanseze pe treptele societatii si pe cele ale economiei, pe deplin constienti de amenintarea sabiei lui Damocles pe care o pot scoate din teaca, in orice moment de "nesupunere", arhitectii acestui sistem bazat pe santaj.
Frica de o posibila dezvaluire a trecutului inavuabil de delator de catre cei care au fost suficient de prevazatori pentru a-si asigura din vreme controlul asupra surselor de informatii relevante a functionat, abil intretinuta de catre "dresori", cu foarte putine rateuri, imediat dupa decembrie 1989, si mai functioneaza si acum. Ea, frica, a facut posibila si salvarea carierelor atator vajnici ceausisti din liga secunda a Nomenclaturii sau de pe banca rezervelor de cadre. Cei mai inteligenti dintre acesti cameleoni amorali ne conduc si in anul de gratie in care ne aflam, aparent fara putinta de scapare (pentru noi), in afara portitei biologice (a lor).
Romania ramane totusi o tara care, in pofida tuturor franelor, si-a regasit o parte din vigoarea naturala. Asta, pentru ca grosul populatiei isi vede – acasa sau, dupa un "vot cu picioarele", pe alte meleaguri – de urcusul economic sau macar de supravietuire, dezinteresandu-se de politic. Logica cea mai elementara ne spune insa ca rezervorul natural de talente politice si administrative fara de care nici un popor nu isi poate indeplini destinul nu avea cum sa se fi epuizat. Dupa o curatenie generala de primavara, care sa arunce la gunoi tentaculele tenebroase ale trecutului nu atat de indepartat, zacamintele naturale de talent si buna-credinta si-ar putea gasi drumul spre suprafata si spre puntea de comanda. Divortul de trecut va fi insa lung, murdar si costisitor.
