Octavian Paler a venit la «Romania libera» in 1970. Pe mine el m-a adus la ziar. Eram la revista «Amfiteatru» si m-a remarcat dupa cateva reportaje si anchete. Nu-l preocupa ce-ai facut, pe unde ai mai fost, ci numai ce ai scris si a vazut el. Era preocupat de oameni care fac, asa se explica si faptul ca am devenit o feblete a lui, dar, in acelasi timp, m-a incarcat cu cateva rubrici, dintre care una zilnica, «Zig-zag», pe care am tinut-o 18 ani. Faceam si anchete sociale. Octavian Paler a condus «Romania libera» in asa fel incat sa nu para ziar cotropit de sectia de presa a Comitetului Central al PCR. Daca i se cerea de catre aceasta sectie de presa sa dea cinci coloane despre actiunile PCR sau ale lui Ceausescu, dadea cinci coloane, dar la scara 1/10 din cat dadea «Scanteia» de sus pana jos. Categoric, avea un dispret fata de activistii sectiei de presa a CC. Cand era o ancheta mai complicata, pe care aceasta sectie de presa ar fi scos-o cu siguranta, dadea un titlu anost pe lista pentru a doua zi, si ancheta aparea, cu alt titlu. A navigat atat cat a putut, in asa fel incat «Romania libera» sa fie un ziar mai liberal decat celelalte. Cine ia colectia «Romaniei libere» din acea vreme vede, nu numai printre randuri, ca ziarul incerca sa fie altfel decat era presa comunista. El a fost scos din presa scrisa tocmai datorita conflictului tot mai evident pe care il avea cu stapanirea, recte sectia de presa a CC. Abilitatea de a feri ziarul sa cada in absurdul comunist o vadeste si faptul ca nu a scris nici un rand despre Ceausescu. Pentru el, faptul ca a fost ales in CC si ca a avut un mandat de deputat de Vaslui sigur a fost o povara. Intr-un cuvant, nu a fost un activist comunist. Cei care l-am cunoscut ne dadeam seama prin ce trecea, de presiunile de la diriguitorii presei, si ca incerca sa ne protejeze. Inainte de a fi scos de la «Romania libera», a avut parte de o jalnica punere la zid, la un club muncitoresc, unde participantii la mascarada oprobriului sigur nu-i citisera cartile. Concomitent, o cunoscuta revista, care raspundea la comenzile murdare ale partidului, marsa pe varianta deviationista. A fost un moment care l-a marcat foarte tare, iar in acea vreme nu indraznea nimeni sa-i ia apararea. Dupa Revolutie a devenit incomod, dar cred ca a fost respectat chiar si de dusmani. A avut totdeauna puncte de vedere personale. si daca e sa dai inapoi anii, cred ca se poate spune ca Octavian Paler a trait dramatic si singuratic."
