Recomandarea lui Martti Ahtisaari de "independenta limitata" pentru Kosovo este cel mai recent exemplu de diplomatie "europeana". Sau, mai bine spus, de politica externa prin comitet – si nici macar un comitet de 27. In ce masura este "limitata" aceasta independenta, cand ea include armata proprie (cu nume deghizat), dreptul la participare in organizatii internationale, cum ar fi Natiunile Unite, dreptul de a avea moneda si drapel propriu? Desigur, va exista sub "umbrela Uniunii Europene" – ceea ce ne-ar putea asigura ca va fi un potop de haos si criminalitate peste provincie.
Sa nu uitam ca, pe langa precedentul politic periculos pe care il reprezinta un Kosovo independent, va fi si o amenintare continentala in materie de criminalitate. Situatia este similara cu cea din Cecenia anilor 1995-1999 sau cu cea din 1990 din Transnistria. Kosovo este un teritoriu lipsit de viabilitate economica, fiindca nu are nici resurse naturale importante, nici populatie educata, nici traditie suverana, in schimb are arme si violenta pretutindeni. Mafiile din Kosovo controleaza o mare parte din traficul de heroina, prostitutie si trafic de persoane din Europa, iar "eroica" Armata de Eliberare a Kosovo (Ushtria Clirimtare E Kosoves UCK), cu origini maoiste si parcurs criminal, este cea mai puternica forta "politica". si va continua sa fie, dat fiindca are destui pumni si arme ca sa se impuna, mai ales ca detine deja controlul asa-zisului Corp de Protectie din Kosovo, iar fostul ei sef Agim Çeku este prim-ministru – de nevoie, caci predecesorul sau Ramush Haradinaj, tot tartor UCK, a demisionat, fiind prea ocupat sa se apere la Tribunalul (European) de la Haga, acuzat (impreuna cu alti colegi) de crime impotriva umanitatii. Avem, cu alte cuvinte, o groapa neagra in centrul Balcanilor.
Pe baza recomandarii lui Ahtisaari s-ar putea crea un precedent: o provincie se proclama independenta pe baze strict etnice, se asigura ca minoritatile dispar sau fug, atrage lacrimi de simpatie in Europa si aviatia americana. si iata, apare inca un drapel pe harta Europei. Fenomenul s-ar putea numi "efectul CNN", caci sentimentalii "reporteri" ai retelei au convins lumea ca se pregateste un "genocid" si ca reprezentantii UCK sunt nici mai mult, nici mai putin decat echivalentul parintilor-fondatori ai SUA sau al diversilor patrioti antinazisti si antisovietici. Faptul ca sarbii comunistului Milosevici au fost si inepti, si brutali nu a ajutat.
"Europa", dupa ce si-a dovedit impotenta impotriva sarbilor, a preluat stafeta financiara si umanitara si nu mai stie cum sa scape de ea. Drept care "marii" Uniunii si Statele Unite – de asemenea, in graba mare de a scapa de costul prezentei in Kosovo – au decis sa capituleze ambitiilor si amenintarilor albaneze, folosind foaia de vita a lui Ahtisaari.
Kosovo este leaganul culturii medievale sarbesti, iar manastirile de la Pec, Decani si Gracanica sunt capodopere artistice ortodoxe, care supravietuiesc deocamdata datorita prezentei trupelor italiene si spaniole. Cat vor dura intr-un Kosovo independent cu Çeku si Haradinaj la putere, este o chestiune de timp – si doar naivii sau diplomatii "europeni" isi pot inchipui ca cei de la Bruxelles sau Strasbourg le vor proteja. In sfarsit, este cazul Mitrovica – regiune sarbeasca la frontiera, care are cel putin tot atata drept sa se separe cat au albanezii sa iasa din Serbia. Desigur ca principiul integritatii teritoriale nu poate fi utilizat, desi albanezii o vor face.
Nu este insa clar de ce albanezii din Kosovo au drept la secesiune, iar sarbii din Bosnia care, spre deosebire de kosovari, au fost majoritari de secole in zona lor, nu il au? Doar fiindca au avut mai multi copii decat sarbii? Nu e vorba de simpatie pentru sarbi, care nu o merita, sau de "dreptate" – fiindca in relatiile internationale dreptatea este o chestiune de capacitate –, ci de seriozitate. Intr-adevar, dupa un Kosovo independent va urma, ca noaptea dupa zi, revigorarea secesionismului albanez in Macedonia si in regiunile sarbesti Presevo, Medveda si Bujanovac. Statele subrede si neviabile au tendinta de a schimba subiectul prin pretentii teritoriale – a se vedea Somalia.
Guvernul spaniol se opune independentei pentru Kosovo – un fapt oarecum ironic, dat fiind ca a incurajat secesionismul basc si catalan, dar acum pare speriat de rezultate; Grecia se opune pentru ca ii cunoaste pe albanezi (si are sute de mii, ilegal, acasa); Ciprul se opune, avand ca argument propria experienta, iar Rusia – pentru ca este Rusia.
Intr-adevar, Rusia are o pozitie pozitiva din motive dubioase. Poate ca ii este teama de acest precendent din cauza Ceceniei, desi pare ca a rezolvat problema. Poate sustine traditia prosarba sau pur si simplu Rusia vrea sa demonstreze ca poate pune bete in roate, obtinand in acelasi timp concesii altundeva. Pe de alta parte, faptul ca Moscova se erijeaza in campioana integritatii teritoriale a Serbiei pare o farsa, daca luam in considerare rolul Rusiei in Gruzia, Azerbaidjan si Moldova.
In mod ironic, acordarea independentei regiunii Kosovo nu ar face decat sa legitimeze actuala curatire etnica a tuturor minoritatilor de catre… albanezi, desi interventia "NATO" (de fapt americana) a urmat unei isterii umanitare justificate public prin necesitatea "curatirii etnice" a albanezilor de catre sarbi.
In ultima instanta este greu de vazut care ar fi solutia problemei Kosovo sau daca exista vreuna.
Michael Radu este seful Centrului de cercetari antiteroriste din Philadelphia
