Attila Korodi, deputat UDMR şi fost ministru al Mediului, a declarat la Dezbaterile României libere că proiectul de extragere aurului de la Roşia Montana nu este în favoarea interesului naţional. Pe de altă parte, deputatul UDMR a explicat că Uniunea s-a angrenat în coaliţia de guvernământ pentru un mandat întreg, dar că totuşi decizia de a rămâne la putere se va lua la întâlnirea din decembrie a Consiliului Reprezentanţilor Unionali.
Când ar fi momentul potrivit pentru ca UDMR să se delimiteze de putere? Au fost deja câteva semnale date de Verestoy Attila la congresul PSD unde a fost sau de Gyorgy Frunda în mai multe rânduri. Există în momentul acesta o viziune pentru viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat, în privinţa acestei mişcări?
Dacă în implementarea programului de guvernare vor fi elemente care nu mai pot fi implementate, iar această coaliţie nu mai are capacitatea de a face faţă şi apar blocaje foarte serioase, atunci acela va fi momentul. În orice caz UDMR nu va lua o astfel de decizie pe dedesubt, ci public. Spun aceasta ca să precizez foarte clar că nu acum este momentul cu această moţiune de cenzură, să spunem pe şest că nu.
Care ar fi termenul, fiindcă există deja câteva restanţe pe care colaiţia le are faţă de UDMR, cum ar fi legea regionalizării sau legea statutului minorităţilor?
Aş face o corecţie, nu vorbim de legea regionalizării, ci vorbim de un lucru foarte simplu, de redimensionarea regimului de dezvoltare economică.
Cuprinsă în Legea regionalizării.
Programul de guvernare nu se măsoară numai prin aceste elemente, se măsoară şi prin tot ce înseamnă dezvoltarea unor segmente care sunt prioritare pentru noi. Au fost paşi făcuţi, de exemplu, spre descentralizare, am început cu sănătatea chiar dacă foarte mulţi spun că este o greşeală. Trebuie să admitem că este o normalitate ceea ce se întâmplă pentru că acele spitale, până la urmă, au ajuns chiar locul în care managementul poate fi urmărit cel mai bine şi cel mai eficient. Urmează descentralizarea ân educaţie, fiindcă atunci când vorbim de legea educaţiei, nu trebuie să ne referim doar la salariile profesorilor. Legea educaţiei aduce elemente foarte importante cu privire la cei care au rol de a decide în domeniul educaţiei şi aici vorbim de părinţi, de unităţile locale, de cei care gospodăresc şcolile, de cei care beneficiază de serviciile acestora. Adică, modificări care din punctul de vedere al programului nostru politic sunt foarte importante şi mergem către o Românie în care cele mai importante decizii se vor lua la nivel local.
Este încă o probelmă neacceptată de PDL, partenerul dvs. de guvernare, care în modificarea Legii regionalizării nu acceptă ca prin redesenarea hărţii regiunilor să apară regiunea de dezvoltare care cuprinde cuprinde judeţele Ţinutului secuiesc
Prea mult simplificăm lucrurile. Prin legea care modifică regiunea de dezvoltare economică nu vom crea o regiune care se va numi Ţinutul Secuiesc. Nu are nici o legătură. Aceea va oferi un cadru foarte eficient prin redimensionarea acestor regiuni de dezvoltare economică, o abordare mult mai eficientă pentru absorbţia fondurilor europene care se realizează mai ales în unităţile locale pentru că la ora actuală această supradimensionare a dus la o ineficienţă, o discrepanţă, între atragerea fondurilor în judeţele şi localităţile sărace.
Problematica autonomiei locale, a autonomiilor teritoriale, este diferită şi înseamnă o lege diferită, o abordare diferită. Din punctul nostru de vedere pare un lucru foarte pragmatic. Să cooperezi cu cine poţi cel mai bine ca să faci politici de dezvoltare locale cât mai bine aplicate.
Întrebarea e dacă acesta face parte din programul dumneavoastră de guvernare şi până când veţi aştepta ca aceste lucruri, pe care dumneavoastră le datoraţi comunităţii maghiare, să fie îndeplinite de partenerii dumneavoastră de guvernare. V-aţi propus un termen din interior sau urmează să o faceţi la congresul de la începutul anului viitor?
Nu, nu am impus un termen pentru că am plecat la drum pentru 3 ani de guvernare, ceea ce înseamnă că aceşti ani trebuie să ofere soluţiile pentru programul de guvernare al României, care includ şi aceste elemente problematice. Noi, de obicei, luăm deciziile cele mai importante în Consiliul Reprezentanţilor Unionali care îşi ţine şedinţele cam din două în două luni. Aţi văzut că majoritatea informaţiilor cu privire la politica UDMR, de participare, de menţinere în cadrul unui Guvern, se iau la Târgu Mureş. Următoarea dezbatere a UDMR va avea loc în decembrie sau la sfârşitul lunii noiembrie.
În care aţi putea să decideţi şi nişte termene?
În care am putea decide coordonatele în care continuăm în perioada următoare.
Din momentul respectiv vom şti cum arată legea bugetului de stat pe anul viitor, care defineşte foarte multe lucruri şi despre care nu putem vorbi foarte pragmatic pentru că Guvernul încă nu şi-a definit poziţia finală.
Cred că la şedinţa Consiliului Reprezentanţilor Uniuonali de la sfârşitul anului va fi un moment în care trebuie să decidem şi să ştim dacă mergem mai departe şi cum vom mergem mai departe. Eu nu urmăresc fatalist acel Consiliu al Reprezentanţilor Unionali, care va fi focalizat mai ales pe pregătirea congresului de anul viitor, dar sigur nu va putea să evite dezbaterea cu privire la ce vom face în 2011 în Parlamentul şi în Guvernul României.
Ministrul Mediului, Laszlo Borbely a lăsat să se înţeleagă ântr-un interviu pentru România Liberă, că problema Roşia Montană, a exploatării aurului pe bază de cianuri, va fi inevitabilă în cele din urmă pentru că este singura metodă avută la îndemână pentru astfel de exploatări. Ce părere aveţi?
Eu am avut o poziţie foarte clară şi coerentă, în perioada în care am fost ministrul Mediului şi sunt două elemente care definesc proiectul respectiv. Pe de o parte toată legislaţia care priveşte autorizaţia de mediu, adică valoarea impactului asupra mediului trebuie să fie făcută ca la carte. Am fost nevoiţi să suspendăm procedura de evaluare în 2008 pentru că există procese cu cerere de daune importante, calculate în euro, cerute de companie de la mine, ca fost ministru. Pe de altă parte este un alt element, cel al dezvoltării durabile. Aici deja nuanţele pot fi diferite. Din punctul meu de vedere, construcţia acestui proiect pe principiul dezvoltării durabile are mari hibe şi din perspectiva interesului naţional. Dar aceste evaluări se pot face foarte exact în momentul în care există o procedură de evaluare. Se pare că această companie s-a conformat cerinţelor Ministerului Mediului si a reajustat documentaţia pentru evaluare, deci evaluarea este în funcţiune la ora actuală, dar de acum încolo contează foarte mult profesionalismul cu care se rezolvă această problemă, profesionalismul cu care poate să introducă în procedurile de evaluare acele argumente pro şi contra venite de la terţi, de la societatea civilă, de exemplu, care ar balansa foarte bine aceste dezbateri şi ar duce către obiectivitate şi către pragmatism. Statul român nu poate lua o decizie în favoarea Gold Corporation numai de dragul celor 4 miliarde de dolari venituri pe o perioadă, fiindcă ar putea câ;tiga mult mai mult pe termen lung. Nu mai vorbim de partea tehnică. Din punctul meu de vedere şi al experienţelor pe care le-am avut, am mari semne de întrebare, dacă anvergura acestui proiect poate să fie aplicabilă, din cauza caracteristicilor geo-morfologice din zonă, din cauza a experienţei României din ultimii 20 de ani din domeniul mineritului şi încă foarte multe argumente care pe mine m-au convins că, mai degrabă, ar trebui revizuit proiectul şi dimensiunea lui.
În eventuala decizie politică care se va lua în privinţa exploatării de la Roşia Montană cât la sută va conta, pe de-o parte lobby-ul companiei care este foarte puternic şi care a reuşit să convingă o mare parte a mass-media să i se alăture şi cât la sută va conta vocea societăţii civile care se opune?
Foarte mult va conta lobby-ul, din moment ce, de exemplul pe piaţa publicităţii compania care vrea să exploateze aurul de Roşia Montana este unul din cei mai importanţi jucători. Din punct de vedere al participării mass-media la această dezbatere, eu văd una deficitară şi nu trebuie să vă spun că ştiu foarte bine din domeniul media în care unii oameni spuneau că într-un fel au fost rugaţi ca măcar să nu scrie negativ dacă nu vor să scrie pozitiv. Lucrurile acestea cred că vor avea un impact. Societatea civilă, din fericire, are un instrument care a ajutat-o de la bun început, acela al instituţiei judecătoreşti care de foarte multe ori a trebuit să-i dea dreptate. Până acum societatea civilă a avut câştig de cauză pentru că a cerut un singur lucru: principiile să fie clare, transparente şi conform legii.
Niciodată nu am înţeles de ce această companie cu putere financiară atât de mare, mai mult de 10 ani de zile a lăsat permanent breşe juridice în ducerea la bun sfârşit a proiectului. Această companie ar trebui să aibă toată expertiza posibilă şi, din câte ştiu eu, are. Chiar şi în condiţiile aceastea, societatea civilă ştie foarte bine şi foarte pragamtic să-şi spună punctul de vedere pentru că are de câştigat şi are şi dreptate în majoritatea cazurilor în care a cerut ca o instanţă să decidă asupra diferitelor probleme: pe certificate de urbanism, pe decizii administrative, publice şi aşa mai departe.
Eu cred că, într-un fel, şi companiei i-a convenit această perioadă lungă. Din punctul meu de vedere, cei care oferă managementul acestui proiect de 13 ani de zile duc proiectul ca să ajungă undeva la finalizare, nu au reuşit, dar din punct de vedere al schimbărilor, nu am văzut mari schimbări în afara primului manager, al liderului companiei respective. Deci, cred că într-un fel şi companiei îi convine această tergiversare.
Concluzia ar fi că că proiectul nu ar trebui să înceapă, în orice caz nu ar fi în interes naţional să se întâmple acest lucru pe termen scurt şi mediu?
Da, am mari semne de întrebare cu privire la oportunitatea acestui proiect. Argumentele sunt atât tehnice, cu privire la legislaţia protecţiei mediului şi cum poate să se conformeze, cât şi din punct de vedere al oportunităţii ca statul român să-şi utilizeze aceste resurse în această manieră. Dar statul român cu instituţiile abilitate trebuie să-şi ducă la bun sfârşit o procedură. Este dreptul oricărui investitor să iniţieze o procedură pentru a avea o autorizaţie şi statul este cel care prin instituţiile sale va decide. Dar eu cred că trebuie să existe nişte condiţii foarte ferme şi foarte precise dacă se dă o autorizaţie pentru această companie. Experienţa mea spune că…?? prea multe procese au fost făcute prin implementarea unor proiecte miniere cu privire la aplicarea legii.
La ce vă referiţi?
Îmi aduc aminte de problematica Baia Mare, de şchiopătarea permanentă din partea ministerului abilitat să coordoneze industria de a închide iazuri miniere, de a oferi un management adecvat depozitelor de deşeuri industriale ş.a.m.d.
Angela Merkel a vorbit despre o invitaţie adresată României pentru a participa la deciziile în legătură cu Transnistria. Are România vreo soluţie în această problemă? De unde ar trebui să pornească?
Ar trebui să pornească de la luarea în foarte serios a rolului fiecărui stat interesat de problema Transnistriei, de a negocia şi de a discuta şi a detensiona.
România a părăsit masa negocierilor în 1992 din motive relativ neclare. Acum a intrat în UE, e reprezentată la masa negocierilor de reprezentantul Uniunii, dar nu stim daca Bucureştiul are vreo soluţie.
Eu cred că soluţia este aceea de a da, într-un fel, curs liber a ceea ce crede R. Moldova despre această problematică. Eu cred că trebuie să ţinem cont că acolo există o comunitate care are un interes foarte bine articulat. Pe de altă parte trebuie foarte bine precizat că R. Moldova este o republică în care convieţuiesc multe comunităţi etnice. Din cauza aceasta soluţia în cadrul Republicii Moldova se găseşte şi nu este o problemă să se găsească.
Vă gândiţi la proiectul acesta de federalizare a Republicii?
Nu fac aceste comentarii pentru că cel mai bine ar trebui să se definească care este nivelul la care se acceptă această co-existenţă.
Ar fi o posibilitate?
Sunt foarte multe posibilităţi. Există diferite forme de autonomie. Nu de soluţii juridice ducem lipsă.
