Steve LeVine este jurnalist la Wall Street Journal, specializat in sectorul energetic din spatiul ex-sovietic. Intre anii 1992 si 2003 a fost corespondent pentru New York Times si apoi seful biroului Wall Street Journal din Asia Centrala. Anterior, intre 1988 si 1991, LeVine a fost corespondentul Newsweek in Pakistan si Afganistan.
Este autorul cartii "Petrolul si gloria – in cautarea averii si imperiului la Marea Caspica", ce va aparea pe 23 octombrie 2007, iar in prezent scrie o noua carte despre politica crimelor la comanda in Rusia.
Intr-un interviu pentru "Romania libera", Steve LeVine explica contextul politic si economic in care actioneaza KazMunayGaz, compania kazaha care a cumparat Rompetrol.
» Din experienta dvs. in Kazahstan, ce ne puteti spune despre firma KazMunayGaz, care a cumparat recent 75% din Rompetrol?
— Este o firma de stat, un instrument al puterii lui Nazarbaev. Ginerele sau (Timur Kulibaev – n.r.) conduce totul si, chiar daca nu mai are acum titlul, el ramane cel mai influent personaj in afacerile cu petrol. Este un om extrem de ambitios, a dorit sa construiasca un imperiu de afaceri din transportul de energie. In ultimii ani, daca nu faceai parte din conducta caspica CPC, trebuia sa treci pe la el pentru a obtine permisiunea sa exporti petrol afara din tara. Spre supararea oamenilor de afaceri straini, Kulibaev si oamenii sai au fost clari in privinta asta. Iar pentru ca totul sa functioneze, kazahii au stabilit relatii foarte stranse cu rusii. stiu ca aici e motivul de ingrijorare pentru Romania, mai ales transportul prin conductele Transneft. Da, au legaturi stranse cu rusii. Iar aici intrebarea care se pune pentru Romania este daca nu cumva primiti o Rusie deghizata in spatele KazMunayGaz. Ce e important aici este de unde vine petrolul.
» Dinu Patriciu spunea recent ca petrolul ar putea veni prin Azerbaidjan si Georgia, deoarece KazMunayGaz a cumparat jumatate din terminalul de la Batumi, portul georgian la Marea Neagra. Cat pot exporta kazahii pe ruta aceasta?
— Conducta Tbilisi-Batumi este inchisa in acest moment, dar exista o conexiune feroviara din Tbilisi, pe care este transportat petrolul catre Batumi., Asta daca, desigur, kazahii vor trimite petrolul pe aceasta ruta. In prezent, ei au doua optiuni: prin conducta Transneft, care merge la Novorossiisk in Rusia, sau prin conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan. Cred ca vor exporta in cel mai eficient mod posibil pentru ei. Iar in masura in care au o ruta alternativa la Transneft, prin Baku-Tbilisi-Batumi, nu sunt complet dependenti de Rusia. Kazahii joaca foarte interesant. Cu Rompetrol, KMG devine mult mai valoros pentru ca poate sa exploateze 100.000 de barili pe zi – asta e capacitatea de rafinare, plus motorina diesel pe care o pot vinde. Iar daca vor castiga licitatia pentru rafinaria NIS din Serbia, valoarea va creste si mai mult. E discutabil daca vor reusi sa cumpere NIS, pentru ca Serbia e mult mai prorusa, dupa cum se stie.
» Liciteaza si Rusia pentru NIS?
— E o decizie politica acolo. Cred ca sarbii incearca sa obtina sprijin politic in schimbul sprijinului economic. Dar, daca Lukoil nu va castiga NIS, atunci KMG va avea o capacitate de rafinare de 260.000 de barili pe zi. Asta ar fi deja o capacitate respectabila. Dar poate ca domnul Patriciu este mai laudaros din fire, nu stiu. Nu sunt suta la suta sigur ca vorbeste in numele companiei kazahe.
» In aceeasi zi in care anunta tranzactia KMG-Rompetrol, statul kazah oprea lucrarile la campul de petrol Kashagan, de la Marea Caspica. Acum guvernul kazah a anuntat ca doreste cresterea participatiei KMG la proiectul exploatat de companiile occidentale. Nu este aceasta o miscare invatata de la statul rus, care de asemenea a folosit tehnologiile occidentale pentru ca apoi sa renationalizeze campurile de petrol si gaze?
—Seamana foarte mult ca tactica. Dar exista o diferenta majora: kazahii nu au ambitii politice in Europa. Rusia si-a folosit si isi foloseste monopolul asupra exporturilor de petrol si gaze pentru propriul avantaj politic. Desi kazahii n-au avut inca ocazia sa arate care este politica lor, ei nu au aceleasi ambitii politice ca Rusia. Nu sunt la fel. Cred ca vor juca mult mai mult un joc de afaceri, pentru ca aici e vorba de ambitiile lui Kulibaev, iar el este un om de afaceri autentic, neinteresat de politica.
» Cu toate acestea, Kulibaev a fost demis de catre socrul sau, presedintele Nursultan Nazarbaev. De ce credeti ca s-a intamplat acest lucru?
— Desigur ca toate acestea se intampla in spatele usilor inchise si e foarte greu de aflat adevarul. Nu este prima data cand Nazarbaev face asta. In 2001, el a procedat similar cu primul sau ginere, Rahat Aliev. A trimis politia dupa el, l-au vanat prin tot Alma Ata, i-au confiscat averile. In cele din urma, s-a dovedit ca mai multi din anturajul lui Nazarbaev il convinsesera ca Rahat planuia o lovitura de stat. Asa ca probabil singurul motiv ce-l determina pe Nazarvbaev sa se comporte in acest fel este daca se simte amenintat in vreun fel in privinta puterii sale politice. Kulibaev este un jucator politic foarte inteligent. E posibil ca el insusi sa-i fi cerut lui Nazarbaev sa-l lase pe tusa o vreme, astfel incat sa para ca Nazarbaev reorganizeaza scena politica. In 2003, Nazarbaev l-a mai demis pe Kulibaev dintr-un post pentru a-l readuce apoi pe o pozitie mai puternica. Cred ca in curand, in urmatoarele 6-12 luni, Kulibaev va reveni in forta. Nu incape indoiala ca totul se invarte in jurul lui Nazarbaev, care doreste sa arate ca el este seful.
» Cum deosebiti minciuna, propaganda si adevarul in discursul kazah? V-ati dezvoltat un simt special?
— Da, dupa opt ani in care am trait in Kazahstan si in total 11 ani in intreaga regiune caspica, cred ca am dezvoltat un alt simt pentru ce e plauzibil si ce nu. Nu poti niciodata sti care e adevarul, dar iti poti da seama ce e minciuna sfruntata si ce suna plauzibil.
» Cand, de exemplu, Nazarbaev ii asigura pe occidentali ca va alimenta conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, iar apoi spune alaturi de Putin ca doreste sa transporte daca nu tot petrolul, atunci cel putin majoritatea exporturilor prin Rusia, ce e minciuna si ce e adevar?
— Am fost surprins intr-adevar sa vad declaratia aceea privind exporturile prin Novorosiisk, "majoritatea exporturilor, daca nu tot". Kazahii s-au angajat sa trimita intre 500.000 si un milion de barili pe zi prin conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, apoi mai sunt cei 400.000 de barili pe zi prin conducta catre China. Iar Nazarbaev este un om de stat competent, aici nu suntem in Turkmenistan. Modul in care il judec pe Nazarbaev in politica sa externa este pornind de la dictonul: "Care e cel mai inteligent lucru pe care-l pot face?". Nu e un om care sa-si asume riscuri mari. Nu construieste, de exemplu, conducta transcaspica. Azerbaidjanul si Georgia isi asuma mult mai multe riscuri decat el. Deci, ce va face, cred, e sa trimita cei 500.000 de barili pe zi prin Baku-Tbilisi-Ceyhan si cei 400.000 spre China – poate chiar mai mult, pentru ca probabil va extinde capacitatea conductei spre China. Iar restul il va exporta prin Rusia. Ar fi nebunesc din partea lui, ar fi curata sinucidere sa transporte majoritatea sau tot petrolul prin Rusia. In intreaga perioada postsovietica a demonstrat ca stie sa mentina un echilibru atent intre puterile occidentale, SUA, China si Rusia. si de asemenea Iranul. Nu mizeaza niciodata pe o singura carte, asa ca nu vad de ce ar face-o acum.
» Pe termen mediu si lung nu va fi China un client mai bun si mai profitabil decat Europa pentru resursele de la Marea Caspica?
— Totul depinde de cat va fi dispusa China sa plateasca. In trecut, China a avut preturi speciale, cu mult sub pretul pietei. Dar, daca China va fi dispusa sa plateasca mai mult, atunci da, va fi o piata mai buna. In masura in care China isi va dezvolta conductele catre Vest, va contrabalansa Rusia in relatia cu aceste tari de la Marea Caspica, ce vor deveni astfel mai independente. Dar ele tot vor avea nevoie de o a treia conducta, spre Europa, pentru ca interesele Chinei si Rusiei se vor coaliza pentru a pastra un pret redus. Asa ca Baku-Tbilisi-Ceyhan trebuie sa ramana functionala.
Petrol si glorie
Cartea "The Oil and the Glory – the Pursuit of Empire and Fortune on the Caspian Sea" va aparea in SUA pe 23 octombrie.
E o istorie postsovietica a regiunii caspice si a Rusiei din perspectiva dominatiei energetice. "Marea intrebare este daca putem avea incredere in Rusia in domeniul energetic. Iar mesajul cartii este clar: nu, nu putem avea incredere in Rusia", spune Steve LeVine. "Republicile din jurul Marii Caspice au tot dreptul sa-si intareasca independenta fata de Rusia. Iar Europa si Romania au mare dreptate in a fi foarte circumspecte in privinta vanzarii de active si retele de distributie din sectorul energetic catre companii rusesti", considera autorul american.