Jumatati de adevar

In ultimele doua saptamani, criticile venite din partea PSD la adresa puterii s-au intetit, liderii principalului partid de opozitie intrecandu-se in „a dezvalui” marasmul economic si social in care a ajuns tara. De exemplu, saptamana trecuta, la Craiova, dl Geoana a afirmat ca actuala putere si-a atins pragul incompetentei, iar in aceeasi zi, la Bucuresti, Adrian Nastase l-a completat cu amanunte referitoare la groapa in care se afunda actuala coalitie din punctul de vedere al realitatilor economice si sociale romanesti. Tot pe aceeasi linie a declaratiilor, Mihai Tanasescu a prevestit ca anul 2007 va surprinde Romania cu finante publice mai slabe si cu o instabilitate macrofinanciara, care poate sa conduca la mari derapaje si chiar la intarzieri de aderare la UE.
Este adevarat, Romania nu poate intra in marea familie europeana noua la vedere si veche pe dedesubt. Adica cu o infrastructura subterana care nu a fost inlocuita niciodata, cu constructii ce se degradeaza, cu podurile ce impun reparatii capitale urgente sau cu drumuri care se rup sub noi. Nu poate intra nici cu profesori si medici prost platiti, cu tarani saraci sau cu o economie care nu poate face fata presiunilor de pe piata unica. Dar guvernarea coalitiei nu a stricat sau nu a anulat nimic din „realizarile” celor patru ani de administratie PSD. Nu ca nu ar fi avut timp, ci pentru simplul motiv ca la finalul lui 2004 totul se afla in stare de avarie. Sa le luam pe rand.
Cresterea economica nu a fost decat un artificiu cu iz de inginerie financiara, pentru ca mentinerea ritmului cerut de FMI s-a bazat pe tolerarea unor structuri de productie invechite care acumulasera datorii si pierderi foarte mari. Guvernul Nastase le-a permis sa existe in continuare prin sute de amnistii fiscale, scutindu-le permanent de datoriile acumulate catre stat. Datorii care, ulterior, au fost suportate de contribuabilul de serviciu, cetateanul roman. Tot la acest capitol trebuie amintite si reesalonarile, o facilitate acordata in special clientilor politici (Culita Tarata, Omar Hayssam sau Aurel Serafinceanu). In ceea ce priveste privatizarea, peisajul a fost unul caracterizat de jocuri, cu castigatori tot clienti politici, si socuri suportate de contribuabilul roman, pentru ca cineva trebuia sa acopere gaurile bugetare facute prin subevaluarea intreprinderilor vandute (Alro, ARO sau RAFO). Oricum, reteta privatizarilor s-a condus dupa formula „vanzari incerte unor investitori la fel de incerti ca identitate”. In ceea ce priveste turismul, aici s-a pierdut si mai mult timpul: cu statiunea Europa, la mijloc doar afaceri cu terenuri; cu proiectul Dracula Park unde, practic, a fost creat un FNI turistic ridiculizat de toata lumea; cu licitatii zgomotoase cu hoteluri-problema si castigatori care au uitat sa-si plateasca obiectivul; cu palmieri plantati la Mamaia, care au trebuit inlocuiti in primavara; cu programul „Croaziere pe Dunare”, esuat lamentabil din cauza ca porturile erau niste debarcadere cu bufete indigeste, cultivatoare de Salmonella. Despre coruptie ce putem sa mai spunem? Doar atat: ca in Romania au fost puse bazele unui real stat mafiot, atat timp cat au existat relatii directe intre exponenti ai unei organizatii criminale si oameni politici, membri ai unui partid aflat la putere (cazurile Omar Hayssam sau Genica Boerica).
Ar mai fi foarte multe de amintit. Ne limitam doar la a caracteriza generic perioada 2001-2004: frauda, clientelism si politicianism. Si, in general, PSD nu a gandit niciodata in perspectiva lui 2007, ci doar in cea a anilor electorali. Iar astazi isi demonstreaza inca o data comportamentul demagogic si duplicitar, in care spune doar jumatati de adevar, dezinformand opinia publica.