Incep sa regret regimul PSD din 2000-2004. Cand PSD era la putere, dl Nicolicea nu avea curajul sa tina sus steagul drepturilor parlamentarului de a fi corupt fara dreptul statului sa intervina, cum face acum. A fi la putere inseamna o oarecare raspundere. Cum ar fi justificat Adrian Nastase la Bruxelles genul de legi si amendamente promovate de dl Nicolicea? Nu putea. Deci se lucra mai subtil. Aceeasi situatie si cu televiziunea publica. Se ajunsese, in sfarsit, la autocenzura, realizatorii stiau ei pe cine sa invite si pe cine nu, ce subiecte merg si ce subiecte nu. Astazi, asemenea procedee subtile sunt de domeniul trecutului.
Mi se pare de necrezut ca a trebuit sa intram in Uniunea Europeana ca sa avem, in sfarsit, un membru PRM in consiliul de administratie care sa vina sa faca legea la sumarul stirilor la TVR. Nu PSD, nu liberalii, ci PRM si PC, alianta securista prin excelenta, par sa fi pus mana pe televiziunea publica. Persoane din fostul staff al lui Dan Voiculescu ajung fara concurs sa faca legea prin televiziune. Unde, cum, de ce? O fi PC la guvernare si noi nu am aflat? Il intereseaza pe dl Voiculescu TVR? Pai sa i-o vindem atunci, macar sa stim ca plateste ceva, ca nu intra pe sest! Cine i-a dat acest mandat dlui Alexandru Sassu si cand?
Toata lumea pare impacata cu ideea ca un anume grad de interventie politica e inevitabil la TVR prin simplul fapt ca exista membri politici in Consiliul de Administratie. Dar in ultimele luni chiar acest grad a fost depasit cu o lipsa de rusine greu de conceput. Primul a fost dl Tudor Giurgiu care, cu multa personalitate, a afirmat ca nimeni nu il pune sa intervina la stiri, e doar decizia lui, nu ii place "produsul". Jurnalul de care se delimita el era insa, conform studiilor, preferat mai de tot publicul care vrea stiri mai in detaliu si mai putin tabloide. Patronii lui si-au pierdut rabdarea cu el la un moment dat si a fost, ca atare, numit dl Alexandru Sassu, pe vremuri unul dintre cei mai promitatori oameni politici de la noi (cum suna asta!), priceput la media, prieten cu jurnalistii si, as fi spus, si cu libertatea de expresie. Dl Sassu a continuat insa practicile de ultim moment ale dlui Giurgiu, cu debarcari la sedintele de sumar si numiri improvizate din zona stirilor. Aceste lucruri nu sunt acceptabile. Directorii generali nici nu au ce cauta la stiri, departamentele de stiri fiind in general autonome in practica europeana. Un redactor-sef la stiri nu se poate numi decat printr-un concurs la care sa aiba acces cei mai buni jurnalisti de pe piata, fiind un post important.
In conditiile in care numai unele partide sunt reprezentate in Consiliul de Administratie (CA), celelalte fiind blocate in Parlament, Consiliul nici macar nu e legitim. Freedom House a penalizat Ungaria si Polonia cand au avut loc asemenea situatii, si vad ca suntem noi la rand, ca nici macar formal nu respectam ideea neutralitatii TVR si a prezentei tuturor partidelor indreptatite in CA, din consiliu lipsesc unele partide. Iar membrii politici din CA, odata numiti, trebuie sa stea numai in CA, nu au ce cauta in viata redactionala a TVR, legea nu le da dreptul la interventii nici macar lor.
O sa mi se spuna ca legea e ambigua. Dar cine e de vina ca in atatia ani nici minimele probleme de conflicte de interese nu au fost rezolvate, si un membru al CA poate avea emisiuni, isi poate vota singur bugetul etc.? si nici macar in legea noua, un fel de remaniere palida a celei vechi, asemenea probleme nu sunt deloc rezolvate, si nici un fel de garantii suplimentare nu apar pentru jurnalistii de la TVR, mai ales pentru cei din zonele sensibile politic? Multe din aceste lucruri se puteau rezolva prin regulament, nu necesitau schimbari legale. Ca legea nu se va rezolva niciodata. Experienta mea personala cu asta e confirmata de toata experienta europeana. Degeaba am propus masuri care ar fi autonomizat TVR, guvernul o vrea cersetoare, ca numai asa e la mana lui. Prefera sa ii dea bani din cand in cand, dar nu si calea legala sa faca ea bani, ca atunci si-ar lua-o in cap.
Cand am plecat de la TVR, in 1998, chiar daca era in urma unui targ politic al lui Mircea Ionescu Quintus cu Nastase si Vadim Tudor, aveam speranta ca se incheiase cu interventia politica directa. Timp de doua luni, in 1998, jurnalistii facusera stirile singuri, cu o echipa de la BBC. Imi spuneam ca dupa asta nu vor mai accepta sa vina ordine, sumare scrise la guvern si asa mai depate. Dl Costache si colegii sai si-au aparat dreptul la libera expresie in noiembrie 2004. Iata ca m-am inselat, s-a intamplat un fenomen tipic TVR, jurnalistii au inceput sa se poarte din nou precum coloana a cincea a unor partide sau institutii, ceea ce e de neconceput intr-o televiziune profesionista. Nu fac de altfel decat sa se saboteze pe ei insisi cu un asemenea comportament, cine cere interventia straina va trai toata viata sub ocupatie. Cum ziaristii de la TVR s-au adunat sub toate regimurile, ar avea mult mai mult de castigat daca ar face front comun. Jurnalul din ultimul an de ei a fost facut, cu tendintele lor diferite, si astfel echilibrate. Cine impinge pe altii afara acum va fi la randul lui debarcat la viitoarele alegeri. Zau ca ar fi mai intelept ca redactiile de jurnalisti sa decida ca doar profesionalismul, si nu patronii politici ii pot proteja si sa faca macar o data front comun!
As vrea sa atrag atentia intre timp sefilor PSD, ca si domnului presedinte Sassu, ca brambureala generala nu e o scuza pentru ce se intampla in TVR. Daca deocamdata nu au aparut articole despre asta in presa straina, si acest lucru nu s-a decontat si in contul PSD, ca liberalii, baieti descurcareti, pot pretinde ca ei nu stiu nimic, este pentru ca bataliile legate de DNA au fost mai vizibile, au speriat Comisia Europeana mai tare etc. Dar timpul nu e pierdut. Dl Sassu mai poate fi inca presedintele ideal al TVR, cum l-as fi crezut pe timpuri, sau cel care dovedeste ca integrarea in UE nu a schimbat nimic in Romania. Caz in care sa se astepte sa il incondeiem zdravan prin Europa, ca in tara inteleg ca apucaturile astea sunt inca normale.
Dr. Alina Mungiu-Pippidi este presedinte SAR si profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin
