Pe 10 ianuarie la clubul „Le Theatre” din sediul UNITER are loc un concert de jazz dedicat unicului şi irepetabilului Johnny Răducanu. Evenimentul este organizat de nepotul marelui jazzman şi fostul său învăţăcel, Michael Creţu, contrabasist, compozitor şi Director Muzical la Conservatorul Regal din Manchester.
Pe numele său adevărat Creţu Răducanu, cel ce avea să devină faimos cu numele de scenă „Johnny”, reinventatorul jazz-ului pe plaiurile mioritice, s-a născut pe 1 decembrie (chiar de ziua României) 1931, la Brăila, într-o familie de lăutari: „Am un arbore genealogic plin de lăutari faimoşi. Bunicul din partea mamei, Stroe, era cel mai bun lăutar din Viziru şi toţi fraţii mamei erau muzicanţi, zic muzicanţi pentru că ei cântau cu toţii după note. Tata se trăgea din Petre Şolcanul Creţu, mare baladist, rob pe moşia lui Ipsilanti. Peste ani, când m-am apucat de muzică, bătrânii din familie au spus că aş avea har de la Dumnezeu şi că aş semăna cu Petre Şolcanul. Tatăl meu, Costică Cafeniu, a fost contrabasist foarte apreciat la vremea lui. Iar casa noastră era un mic Conservator, fiecare cânta în legea lui în câte o cameră,” povestea Johnny într-unul din volumele sale de memorii.
De la „Marşul măgarilor” la jazz
Văzând emulaţia creatoare din casa lui, micul Răducanu a încercat şi el marea cu degetul. Când şi-a manifestat dorinţa de a învăţa să cânte la pian, fraţii mai mari l-au trimis să se spele pe mâini, lucru ce l-a intrigat foarte tare. „Bre, da’ de câte ori pe zi trebuie să mă spăl ca s-ajung să cânt la pian?” „Spală-te tu mai întâi, să te vadă lumea că nu mai eşti maidanist şi abia apoi vine şi muzica.” Şi-a început cariera muzicală cu „Marşul măgarilor”.
Debutul şi l-a făcut la Unchiul Oană. „S-a strâns tot neamul să vadă cum cânt eu la pian. Era ceva nemaivăzut, un golan ca mine care-şi pierdea vermea prin port venise spălat, aranjat, cu pantaloni, să cânte la pian. Îmi aduc aminte că n-am avut deloc emoţii, îmi plăcea să cânt la pian şi cu asta basta. Am cântat „Marşul măgarilor” pe care făceam tot felul de improvizaţii. A fost un succes imens. Nea Oană mi-a dat 10 lei să fac eu ce vreau cu ei. Apoi s-au dus în delegaţie la tata: „Golanul ăla mic are talent cât noi toţi la un loc.”
A urmat apoi studiile la Conservatorul din Brăila, cu bursă regală (de atunci a rămas Johnny un monarhist convins) studii clasice care, ce-i drept, îl cam plictiseau. A venit însă şi marea întâlnire a vieţii lui, cu jazz-ul şi a fost dragoste de la prima audiţie : „Ne mutasem pe strada Regală, aveam lumină electrică şi, ca oamenii care se respectă, patefon. Fraţii mei ascultau plăci cu Duke Elington. Auzisem la ei cuvântul „jazz”, dar nu ştiam ce înseamnă, credeam că aşa îl cheamă pe pianist. Pentru mine era o muzică magică. Mă făcea să dansez şi să bat în cazanele de rufe ale mamei.”
Printre primele „job-uri” ale tânărului Creţu Răducanu, pe atunci constrabasist, a fost un angajament chiar în trupa Mariei Tănase despre care a păstrat amintiri plăcut „parfumate”: „Coana Maria era ca o regină. Avea o broşă mare în frunte, atât de mare, că putea să cumpere cu ea tot bulevardul Brătianu. Se îmbrăca şi se parfuma de la Paris. Lucrase cu tata, pe care-l luase în formaţia ei, alături de Grigoraş Dinicu şi Fănică Luca. După război, Coana Maria Tănase avea trupa ei în care mă adoptase şi pe mine.”
Cu timpul, numele lui Johnny Răducanu a devenit sinonim cu jazz-ul românesc, fiind, de departe, cel mai important reprezentant al său.
La concertul dedicat memoriei marelui artist vor participa Daniela Nicolae – pianistă şi realizatoare de emisiuni de Jazz la Radio România şi actorii Anca Sigartău, Mihai Bisericanu şi Radu Gheorghe, care vor apărea şi în calitate de muzicieni.