În urmă cu 36 de ani, pe 18 iulie 1976, o fetiţă de 14 ani făcea senzaţie la Jocurile Olimpice de vară de la Montreal. Era pentru prima oară în istoria gimnasticii olimpice când un sportiv primea nota 10.0 pentru evoluţia sa. Serioasă, concentrată, cu o prezenţă de spirit fantastică, dar în acelaşi timp zveltă şi cu mişcări armonioase, Nadia Comăneci reuşea să creeze un adevărat curent care avea să plaseze ţara noastră pe harta elitelor mondiale ale gimnasticii din toate timpurile. Urmărind transmisiunea postului de televiziune american ESPN de la acea vreme şi a legendarului exerciţiu de la paralele al Nadiei, realizez că istoria a fost practic scrisă în doar câteva secunde, mai exact 10. Atât i-a trebuit României să treacă de la statutul de ţărişoară comunistă din Estul Europei (de altfel numită greşit Rumania pe postul de televiziune american) la fenomen mondial. Ce a urmat mai departe, a fost istorie.
Au urmat alte nume grele ale sportului românesc, care prin munca şi devotamentul lor au purtat cu mândrie şi onoare numele ţării noastre în lume. Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipă, Iolanda Balaş-Soter, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Lavinia Miloşovici, Simona Amânar, sunt doar câteva nume dintre cei 1.939 sportivi prezenţi la cele 17 ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară, care au cucerit în total 265 de medalii (74 de aur, 83 de argint şi 108 de bronz). Cu acest palmares, România se poate lăuda că se află pe locul doi la nivel mondial (după Ungaria) ca număr de medalii câştigate de o ţară care nu a fost gazdă a Jocurilor Olimpice.
Prima jumătate a secolului XX
Prima participare a României la Jocurile Olimpice a fost în 1900 la Paris, în cadrul celei de-a doua ediţii a JO de vară. Atunci, ţara noastră a fost reprezentată de un singur sportiv, George Plagino – membru al Comitetului Internaţional Olimpic, care a participat la tir, în cadrul probei de talere.
La Paris 1924 au participat 44 de ţări şi peste 3.000 de sportivi, printre care şi pentru prima oară o delegaţie oficială din partea României. Ţara noastră a obţinut prima medalie olimpică prin echipa de rugby care s-a clasat pe locul trei.
Au urmat după aceea JO de la Amsterdam din 1928, România fiind reprezentată doar de atleţi şi scrimeri. La Berlin 1936, prima olimpiadă televizată, ţara noastră a obţinut o medalie de argint şi s-a clasat pe locul 25 din 49, în clasamentul pe medalii.
Helsinki 1952, primul campion olimpic
Jocurile Olimpice din 1952 de la Helsinki au însemnat pentru România prima medalie olimpică de aur. La Helsinki campionii au fost: Iosif Sîrbu, aur la tir, care câştigat pe muchie de cuţit în faţa sovieticului Boris Andreev, şi boxerii Vasile Tiţă (argint) şi Gheorghe Fiat şi Gheorghe Lichiardopol (bronz).
Melbourne 1956, România intră pentru prima oară în Top 10
Pentru prima oară în peste jumătate de secol, JO părăsesc Europa şi America, şi sunt găzduite de un alt continent, Australia. Este pentru prima oară în istorie când ţara noastră avea să se claseze printre primele zece ţări la JO, ca număr de medalii. Canoiştii au aurit imaginea României şi au adus în ţară cinci medalii. Pe lângă competiţia de kaiac-canoe care practic a fost dominată de români pe tot parcursul JO, boxul şi gimnastica au completat tabloul olimpic. Cu 13 medalii olimpice (5 de aur, 3 de argint şi 5 de bronz), România se clasa pe locul 9 în top 10 ţări medaliate cu aur la Melbourne, devansând ţări cu tradiţie olimpică precum Franţa, Finlanda şi Belgia.
Roma 1960, „la grande bionda” aduce primul aur al atletismului românesc
În 1960 Roma şi-a luat revanşa, după ce pierduse oportunitatea organizării JO în anul 1908, din cauza eruperii vulcanului Vezuviu, şansa fiind fructificată atunci de Londra.. Odată cu Roma a venit rândul atletismului românesc să între în marea familie olimpică, prin intermediul Iolandei Balaş care după ce a rămas singura la 1,73 m, a uluit audienţa sărind rând pe rând la 1,77 m, 1,81 m şi 1,85 m. „La grande bionda”, aşa cum o numeau italienii, avea să fie prima campioană olimpică a României la atletism. Tot ediţia din 1960 aduce o nouă confirmare a valorii atelistmului românesc: Lia Manoliu. Ea reuşea să obţină medalia de bronz la proba de disc.
Tokyo 1964, Mihaela Peneş doboară recordul mondial la aruncarea suliţei
JO deveneau din ce în ce mai internaţionale, iar de data aceasta venise rândul Asiei să găzduiască în premieră, la Tokyo, a XV-a ediţie a Jocurilor Olimpice Moderne. Atletismul îşi continua drumul aurit început la Roma şi reuşea deosebita performanţă de a avea două campioane olimpice: Iolanda Balaş la săritura în înălţime şi Mihaela Peneş la aruncarea suliţei. La numai 17 ani, Peneş reuşea ca prin aruncarea sa de 60,54 m, nu numai să câştige aurul olimpic, ci să şi doboare recordul mondial la această probă, cu aproape un metro.
Mexic 1968, atletismul rămâne portdrapelul României
Chiar dacă JO au fost precedate de masacrul de la Tlatelolco, unde sute de studenţi au fost ucişi de forţele de securitate mexicane, cu doar zece zile înainte de ceremonia de deschidere, Mexicul a primit cu braţele deschise Olimpiada. Aici, România a cucerit mai multe medalii şi puncte decât la Tokyo, în final compatrioţii ocupând locul 13 în clasamentul pe medalii de aur. Şi de această dată atletismul a fost la înălţime, Viorica Viscopoleanu şi Lia Manoliu câştigând mult râvnitul aur la săritura în lungime, respectiv aruncarea discului. Aur au mai câştigat Ionel Drâmbă la scrimă şi Ivan Patzaichin şi Serghei Covaliov la canoe.
München 1972, luptele greco-romane smulg aurul
După 12 ani, mişcarea olimpică revenea pe bătrânul continent, astfel că München s-a bucurat de o participare deosebit de numeroasă şi de condiţii organizatorice excelente. Totuşi, JO de la München au fost puternic umbrite de atacurile teroriste palestiniene din 5 septembrie, când opt indivizi au ucis doi membri ai delegaţiei Israelului şi au luat ostatici alţi nouă. De această dată a fost rândul luptelor greco-romane să smulgă aurul olimpic, cu două medalii obţinute de Gheorghe Berceanu şi Nicolae Martinescu. Ivan Patzaichin a completat trioul de aur, câştigând cursa de 1.000 m la canoe.
Montreal 1976, prima notă de 10 din istoria gimnasticii mondiale
Supranumită de mass-media internaţională şi Olimpiada „Nadia Comăneci”, Montreal 1976 a însemnat un moment istoric pentru România. Atunci ţara noastră obţinea de şapte ori zecele perfect la gimnastică, prin prezenţa graţioasă a Nadiei Comăneci. Cu 27 medalii cucerite, dintre care 4 de aur şi cu 177,5 puncte, România se clasa pentru prima oară printre primele cinci ţări ale lumii. JO din Canada aveau să reprezinte cea mai bună evoluţie din istoria sportivilor români la întrecerile olimpice. Nadia Comăneci obţinea trei medalii de aur, cea de-a patra fiind adusă acasă de proba de kaiac-canoe, prin Vasile Dîba.
Moscova 1980, gimnastica şi proba de kaiac-canoe din nou pe podium
Prezenţa sovietică în Afganistan a determinat o serie de ţări occidentale să boicoteze competiţia olimpică, acestea refuzând să-şi trimită sportivii în Capitala URSS. Cu o delegaţie record de 239 de sportivi, România obţinea locul 7 în clasamentul general cu un total de 25 de medalii, dintre care 6 de aur. Nadia Comăneci a fost la fel ca în 1976, vedeta delegaţiei României. Ivan Patzaichin a urcat din nou pe podiumul de aur, câştigând alături de Toma Simionov, proba de 1.000 m, la canoe.
Los Angeles, 1984. Performanţă istorică pentru România, locul 2 mondial
România a fost singura ţară din fostul bloc comunist care a participat la JO de la Los Angeles, celelalte boicotând întrecerile din SUA, ca replică la absenţa americanilor şi aliaţilor lor de la Moscova. La ediţia din acest an, atletismul românesc reintră în forţa pe stadionul olimpic prin intermediul celor nouă atlete care au câştigat în total 10 medalii olimpice, aceasta fiind cea mai bună performanţă a atletismului românesc din istoria participării la JO. În frunte cu Doina Melinte la atletism, Ivan Patzaichin la canoe, Ecaterina Szabo la gimnastică, Elisabeta Lipă la canotaj dar şi mulţi alţii, România a obţinut prin intermediul celor 53 de medalii olimpice (din care 20 de aur) cea mai mare performanţă din istoria JO, ocupând locul 2 după URSS, în clasamentul pe medalii.
Seul 1988, primul titlu de vicecampion olimpic la înot
Pentru a doua oară pe pământ asiatic, Olimpiada de la Seul a însemnat doborârea tuturor recordurilor posibile până atunci. În capitala Coreei de Sud, România a trimis o delegaţie relativ mică, formată din 62 de participanţi. Cu toate acestea, ţara noastră a reuşit din nou o performanţă remarcabilă, ocupând locul 8 în clasamentul pe medalii de aur. Şi de această dată gimnastica a fost la înălţime, prin intermediul Danielei Silivaş care a cucerit 3 medalii de aur. Seul 1988 a consemnat şi o premieră pentru sportul românesc, obţinerea unei medalii de argint la înot, obţinută de Noemi Lung.
Barcelona 1992, al doilea 10 pentru gimnastica românească
Pentru România JO de la Barcelona a însemnat confirmarea faptului că gimnastica feminină a României este o forţă de neoprit. Pentru a doua oară. ţara noastră primea nota 10.0 în cadrul sportului care a consacrat-o. Cu un exerciţiu impecabil la sol, Lavinia Miloşovici, devenea campioana olimpică, reuşind obţinerea şi unei a doua medalii de aur olimpice, prin intermediul probei de sărituri. Atunci au mai câştigat aurul olimpic, Elisabeta Lipă la canotaj şi echipa masculină la acelaşi sport. România a ocupat locul 11 în clasamentul pe medalii.
Atlanta 1996, floreta, sportul surpriză
Centenarul JO moderne a fost organizat în SUA, la Atlanta. România a participat la Atlanta cu o delegaţie de 168 sportivi, care a obţinut în total 20 medalii, clasându-se pe locul 13 în clasamentul general pe medalii. Gimnastica şi canotajul au fost din nou sporturile cele mai importante la JO din SUA, mulţumită aurului obţinut de noua vedetă a gimnasticii româneşti, Simona Amânar, dar şi fetelor din echipa de canotaj, în frunte cu Elisabeta Lipă. Floreta a reprezentat sportul surpriză pentru România la ediţia din acel an al JO, Laura Badea câştigând marele titlu olimpic la individual.
Sydney 2000, performanţă cu scandal
În ajunul celui de-al treilea mileniu, JO s-au întors la antipozi, în îndepărtata Australia, de această dată la Sydney. La gimnastică, sportivele noastre au reuşit o performanţă incredibilă, ele transformând podiumul olimpic la individual compus, în podiumul României, fiecare dintre ele obţinând medalia olimpică (Andreea Răducan – aur, Simona Amânar – argint şi Maria Olaru – bronz). Totuşi, din cauza celui mai mare scandal de doping din istoria delegaţiei României la JO, Andreei Răducan i-a fost retras titlul olimpic deoarece a fost depistată pozitiv la testul anti-doping. Ea fusese tratată împotriva răcelii de medicul echipei, cu un medicament ce conţinea pseudo-efedrină. La Sydney se consemnează o altă premieră, gimnastul Marius Urzică devenind campion olimpic, după o evoluţie de excepţie la cal cu mânere. La înot, tânăra de doar 15 ani, Diana Mocanu făcea senzaţie, adjudecându-şi în premieră pentru nataţia românească, primele două medalii de aur.
Atena 2004, gimnastică, canotaj şi înot
După 108 ani Jocurile Olimpice se întorceau acasă, în Grecia, în cadrul primei Olimpiade a mileniului III. Ca de obicei, gimnastica feminină şi canotajul au oferit cele mai multe motive de bucurii românilor, prin intermediul Cătălinei Ponor (dublă campioană olimpică la bârnă şi sol), Monicăi Roşu (medaliată cu aur la sărituri), dar şi întregii echipe de gimnastică feminină care a luat aurul pe echipe. La canotaj, echipele feminine şi-au adjudecat trei medalii de aur. De asemenea, Camelia Potec, a obţinut aurul olimpic câştigând finala la 200 metri liber în faţa marilor favorite ale acestei probe, cu timpul de 1:58,03.
Beijing 2008, aur olimpic la judo
În 2008 Jocurile Olimpice se întorc pentru a treia oară în Asia, după Tokyo 1964 şi Seul 1988. În China, prezenţa şi rezultatele delegaţiei României au fost modeste, numărul de sportivi români la Beijing fiind cel mai mic după Revoluţia din 1989. România a obţinut la Beijing 4 medalii de aur printre care şi un aur la judo prin Alina Alexandra Dumitru. Cu un total de 8 medalii, România nu a mai strălucit ca altă dată pe podiumurile olimpice. A fost pentru prima oară din 1952, când delegaţia tricoloră a câştigat mai puţin de zece medalii la o ediţie a JO de vară.
