Prin cele doua spectacole cu "Pyram si Thisbe", sustinute vineri si sambata in sala Teatrului National de Opereta "Ion Dacian", o muzica pana acum practic inexistenta pe scenele noastre si-a facut o intrare stralucita: muzica baroca, in mare voga pe scenele europene de cateva decenii incoace. Noul spectacol este prima productie finalizata a Studioului Experimental de Muzica si Balet "Ludovic Spiess", un proiect extrem de interesant al Operei Nationale Bucuresti. Mare parte dintre numele implicate in noua productie, care, ca orice proiect al unui studio-laborator este in progres, urmand a fi prezentat ulterior in variante imbunatatite, din punct de vedere tehnic, sunt de calibru: la pupitrul orchestrei s-a aflat dirijorul Tiberiu Soare (coordonatorul proaspatului studiou), regia montarii este semnata de Andreea Valean, coregrafia baroca ii apartine lui Mary Collins – cea care a infiintat "The Early Dance Circle" din Anglia si studiourile de dans "Danserye" si "Footwork OffLimits" –, iar castingul si pregatirea vocala sunt asigurate de soprana de origine franceza Sophie Boulin.
Muzica erei baroce, mai ales cea lirica, numeroase texte de tip haendelian, ramase timp de secole uitate, in obscuritate si anonime, a avut un puternic reviriment in ultimele trei decenii in spatiul artistic european, mai ales cel francez si italian, bucurandu-se, nu in ultimul rand, si de un mare succes de public. Printre principalii artizani ai acestui comeback istoric se numara dirijorul William Christie cu ansamblul sau Les Arts Florissants, ca si, pe planul studiului instrumentelor de epoca, catalanul Jordi Savall. De aici importanta evenimentului artistic de acum, fiind prima montare de acest tip in Romania de pana in prezent.
Conceptia regizorala a tinerei Andreea Valean este una foarte indrazneata si incadreaza intregul demers muzical intr-o idee de spectacol tipic baroca. Povestea tragicomicilor indragostiti Pyram si Thisbe este privita pe rand ca tragedie de tip shakespearian (motivul a fost folosit si in "Romeo si Julieta") si ca motiv de ras, intr-o montare comica (acelasi Shakespeare a lansat motivul prin spectacolul mestesugarilor din "Visul unei nopti de vara"). Lacrimi / lacrimi de ras, tragic / comic / tragicomic, realitate-viata / spectacol-teatru sunt opozitii, jocuri de oglinzi tipic baroce speculate inteligent de regizoare; relativitatea, "natura schimbatoare" a actului artistic si, prin extensie, a vietii oricui si a felului in care este perceputa ea este ideea fundamentala a spectacolului. Pentru a ilustra acest demers s-au folosit doua partituri din epoca, complet diferite, care servesc pentru doua spectacole, doua parti ale montarii, total diferite: una, apartinand lui Michel Pignolet de Monteclair, este in nota tragica, reprezentand o tratare serioasa, grava a motivului nefericitilor indragostiti; cea de-a doua, a irlandezului John Frederick Lampe, este contrapartea in cheie comica, este o opera bufa, cum am spune acum, care parodiaza, din punct de vedere liric si narativ, conventiile operei de tip italian sau francez. Al treilea, spectacolul-cadru, este realist, din replici si trateaza drama regizorului care, confruntat cu producatorul, decide sa isi schimbe montarea dintr-una tragica intr-una comica, bufa, cu succes de public.
Cel putin in a doua parte, multe arii s-au incheiat cu aplauze la scena deschisa, iar hohotele de ras n-au contenit in momentele comice, dovada ca intr-adevar intuitia regizorului a fost corecta. Simetria dintre cele doua parti era exprimata in cele mai mici detalii: rochia lui Thisbe decorata cu amorasi initial era "impodobita" acum cu niste felii de pepene plasate pe zonele stimulative sexual, aluzie la pepenii pe care-i mananca grobian Pyram. Leul apare in a doua parte folosind o simbolistica ostentativ sexuala, provocand deliciul si aplauzele spectatorilor. "Omul din Luna" nu face altceva decat sa "strice" spectacolul, band si fiind indisciplinat, pentru a accentua caracterul comic si parodic. Nu e decat o (auto)parodie, dar, cum ar spune cineva, totusi doare, cel putin in intentia abilului Regizor. z
DISTRIBUtIE
Adrian George Popescu (Pyram), Mediana Graziella Vlad / Iulia Surdu (Thisbe), Ion Dimieru (Povestitorul / Leul), Matei Nicolescu (Zidul), Mircea Ciurez (Omul din Luna), Ana-Maria Lazar (Luna), Daniel Popa (Regizorul / Amor), Cosmin Selesi (Producatorul / Leul). Acompaniamentul muzical a fost asigurat de: Mihail Ghiga – concert-maestru, Irina Nastase – clavecin, Bruno Hellstroffer – theorba, Adrian Ciuca – violoncel, iar in partea a doua a spectacolului de Ansamblul Collegio Stravagante.
Miscare scenica – Maria Popa, decoruri – Ana Olteanu, costume – Ana Alexe.
